[joi, 11 aprilie] Alegerea unei profesii
La un moment dat, fiecare trebuie să facă o alegere în ce priveşte profesia sau cariera. În afara celor care sunt bogaţi prin moşteniri, independent de un loc de muncă, şi a celor care lucrează „cu normă întreagă” acasă, îngrijindu-se de gospodărie şi de familie (cea mai nobilă dintre toate ocupaţiile), mulţi oameni trebuie să-şi aleagă o profesie pentru a-şi câştiga existenţa.
Desigur, fiecare trăieşte în circumstanţe care îi pot limita, într-o anumită măsură, variantele în ce priveşte alegerea unei cariere. Dar, indiferent de context, putem să ne alegem o ocupaţie care să dea un sens şi un scop vieţii noastre. Cu alte cuvinte, tot ce facem să facem spre slava lui Dumnezeu.
5. Ce greșeală a făcut Solomon și cum ne putem feri să o repetăm?
Eclesiastul 2:1-11
”Am zis inimii mele: „Haide! Vreau să te încerc cu veselie şi gustă fericirea”. Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune. 2 Am zis râsului: „Eşti o nebunie!” şi veseliei: „Ce te înşeli degeaba?”. 3 Am hotărât în inima mea să-mi veselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor. 4 Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii, 5 mi-am făcut grădini şi livezi de pomi şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori. 6 Mi-am făcut iazuri ca să ud dumbrava unde cresc copacii. 7 Am cumpărat robi şi roabe şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim. 8 Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei. 9 Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea. 10 Tot ce mi-au poftit ochii le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nicio veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.11 Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt şi că nu este nimic trainic sub soare.”
Nu trebuie neapărat să fim bogaţi ca să fim prinşi în capcana în care a fost prins Solomon. „Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri” (1 Timotei 6:10). Cineva poate să fie sărac şi să iubească banii la fel de mult ca unul care este bogat.
Este adevărat, trebuie să ne câştigăm existenţa. Dar, indiferent ce facem sau cât de mult câştigăm, nu trebuie să facem un idol din avere. Multe familii suferă din cauza unui tată care, obsedat de câştig şi bogăţie, îşi neglijează familia. Câţi copii sau câte soţii nu ar prefera să aibă un stil de viaţă mai modest, dar o relaţie de familie mai bogată? În majoritatea cazurilor, oamenii ar prefera relaţiile apropiate în locul unei vieţi de bogăţie.
Încă de când l-a creat pe om, Dumnezeu a plănuit ca munca să fie o parte importantă a vieţii (Geneza 2:15). Pericolul apare atunci când facem din muncă scopul vieţii sau când aceasta devine doar un mijloc de a acumula bogăţie. Aceasta a fost greşeala lui Solomon. El căuta sensul vieţii în diverse lucruri şi, chiar dacă multe dintre ele i-au adus satisfacţie pe moment, la sfârşit s-au dovedit a fi lipsite de sens.
Cineva a spus într-o ocazie: „Câți oameni au ajuns ca, la sfârșit, să-și dorească să fi petrecut mai mult timp la serviciu și mai puțin timp cu familia?” Care este mesajul acestei întrebări?
