[luni, 11 martie] Cele șapte potire ale mâniei

386c Studii Majori

Odată cu încetarea mijlocirii lui Hristos în sanctuarul din cer, destinul fiecărui om este stabilit definitiv. A venit timpul ca oamenii care au respins Evanghelia să cunoască mânia deplină a lui Dumnezeu.
Ultimele șapte plăgi reflectă calamitățile abătute asupra Egiptului (Exodul 7-11). După cum calamitățile acestea i-au afectat pe egipteni, dar nu și pe israeliți, tot la fel primele patru plăgi finale îi afectează în principal pe închinătorii fiarei și îi lasă nevătămați pe închinătorii lui Dumnezeu. Calamitățile din Egipt au scos în evidență împietrirea inimii lui Faraon și le-au demonstrat egiptenilor că zeii lor erau neputincioși. La fel, plăgile finale împietresc tot mai mult inima celor ce i se închină fiarei și scot în evidență neputința Babilonului de a-i proteja de judecata divină.

3. Ce evenimente au loc și prin ce sunt reprezentate?

Apocalipsa 16:1-11

Şi am auzit un glas tare care venea din Templu şi care zicea celor şapte îngeri: „Duceţi-vă şi vărsaţi pe pământ cele şapte potire ale mâniei lui Dumnezeu!” Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe pământ. Şi o rană rea şi dureroasă a lovit pe oamenii care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei. Al doilea a vărsat potirul lui în mare. Şi marea s-a făcut sânge, ca sângele unui om mort. Şi a murit orice făptură vie, chiar şi tot ce era în mare. Al treilea a vărsat potirul lui în râuri şi în izvoarele apelor. Şi apele s-au făcut sânge. Şi am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept eşti Tu, Doamne, care eşti şi care erai! Tu eşti sfânt, pentru că ai judecat în felul acesta. Fiindcă aceştia au vărsat sângele sfinţilor şi al prorocilor, le-ai dat şi Tu să bea sânge. Şi sunt vrednici.” Şi am auzit altarul zicând: „Da, Doamne Dumnezeule atotputernice, adevărate şi drepte sunt judecăţile Tale!” Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă. Al cincilea a vărsat potirul lui peste scaunul de domnie al fiarei. Şi împărăţia fiarei a fost acoperită de întuneric. Oamenii îşi muşcau limbile de durere. Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor.

Primele patru plăgi lovesc populația globului, în general. Prima le aduce o rană rea și dureroasă exclusiv închinătorilor fiarei. A doua și a treia afectează marea, râurile și izvoarele apelor, care se transformă în sânge. Fără apă potabilă, omenirea răzvrătită nu va supraviețui. Plaga a patra afectează soarele, care îi dogorește pe oameni și le produce o suferință insuportabilă.

Dar aceasta nu le înmoaie inima și nu-i determină să renunțe la atitudinea rebelă. Dimpotrivă, ei Îl hulesc pe Dumnezeu, Cel care trimite plăgile. Niciunul dintre ei nu se pocăiește. În Apocalipsa 16:10,11 (vezi și Exodul 10:21-23) citim că urgia a cincea lovește scaunul de domnie al fiarei. Satana este cel care i-a dat fiarei acest tron (Apocalipsa 13:2). Acum nici chiar sediul autorității lui Satana nu se poate opune forței plăgilor. În timp ce suferă, oamenii își dau seama că Babilonul nu poate să-i ocrotească. Dar au hotărât să I se împotrivească lui Dumnezeu și nici chiar calamitățile acestea înfiorătoare nu îi pot determina să se răzgândească.

Cum putem avea o relație profundă cu Dumnezeu astfel încât, atunci când ni se întâmplă lucruri tragice, să fim convinși de dragostea Lui și să continuăm să ne încredem în El?