[Joi, 7 martie] Solia îngerului al treilea

6. Cum sunt caracterizaţi credincioşii lui Dumnezeu?

Apocalipsa 14:12
Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.”

Versetele 9 şi 10 anunţă soarta celor necredincioşi, în contrast cu a celor credincioşi. În Vechiul Testament, vărsarea mâniei lui Dumnezeu este reprezentată simbolic prin gestul de a bea vin dintr-un potir (Ieremia 25:15,16). Limbajul figurat – „vinul mâniei turnat neamestecat” – arată asprimea judecăţii de care vor avea parte cei care i se închină fiarei. Vinul neamestecat reprezintă revărsarea mâniei lui Dumnezeu neamestecată cu milă (Psalmii 75:8).

7. Ce se spune despre pedeapsă? Ce clari cări aduc alte pasaje despre declaraţia: „Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor”?

Apocalipsa 14:10,11
10. va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.
11. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei şi oricine primeşte semnul numelui ei!

Apocalipsa 20:10-15
10. Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
11. Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
12. Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este Cartea Vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
13. Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
14. Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
15. Oricine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii a fost aruncat în iazul de foc.

Isaia 34:8-10
8. Căci este o zi de răzbunare a Domnului, un an de răsplătire şi răzbunare pentru Sion.
9. Pâraiele Edomului se vor preface în smoală, şi pulberea lui în pucioasă; da, ţara lui va fi ca smoala care arde.
10. Nu se va stinge nici zi, nici noapte, şi fumul lui se va înălţa în veci. Din veac în veac va fi pustiit, şi nimeni nu va trece prin el în veci de veci.

Chinul în foc şi în pucioasă înseamnă distrugere totală (Geneza 19:24; Isaia 34:8-10). Fumul distrugerii este o imagine biblică bine cunoscută. Focul nu este veşnic ca durată, întrucât Edomul, Sodoma şi Gomora nu mai ard în prezent, ci consecinţele lui sunt veşnice. În Apocalipsa, „focul veşnic” înseamnă anihilare; focul va dura suficient cât să ardă tot, până nu va mai exista nimic de ars.

Ce ar trebui să determine în noi această perspectivă?