[Duminică, 17 feb] Femeia și balaurul
1. Care sunt cele două semne mari pe care le vede Ioan în viziune? Cine este femeia şi ce învățăm din acest pasaj?
Apocalipsa 12:1-4
1. În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
2. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.
3. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
4. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
Femeia apare în Biblie ca simbol al poporului lui Dumnezeu (2 Corinteni 11:2). Femeia castă îi reprezintă pe credincioşii devotaţi, iar femeia desfrânată îi reprezintă pe credincioşii apostaţi. Înainte de Golgota, femeia din Apocalipsa 12 este simbolul Israelului din Vechiul Testament, prin care Mesia a venit în lume (Apocalipsa 14:12); în versetele 13-17, este simbolul bisericii creştine.
Femeia aceasta este înfăţişată a fi învăluită în soare şi având luna sub picioare. În Biblie, soarele poate reprezenta slava lui Hristos (Matei 17:2; Apocalipsa 1:16) şi a poporului Său (Matei 13:43). Luna, ca oglindă a soarelui, arată către făgăduinţele din Vechiul Testament care prefigurează Evanghelia.
Următorul semn pe care îl vede Ioan în viziune este marele balaur roşu. Mai târziu, balaurul este identificat cu numele Diavolul şi Satana, şarpele cel vechi ; Apocalipsa 12:9). Textul spune că el trage după el cu coada a treia parte din stelele cerului şi le aruncă pe pământ. Coada este un instrument simbolic al minciunii ( Isaia 9:14,15 ; Apocalipsa 9:10). După ce a căzut din poziţia lui înaltă din cer (Isaia 14:12-15), Satana a reuşit să amăgească o mare parte dintre îngerii cereşti, care au devenit spirite rele (2 Petru 2:4 ; Iuda 6) şi aliaţii lui în opoziţia faţă de Dumnezeu şi faţă de mântuirea realizată de El de-a lungul marii lupte.
2. Ce legătură există între Geneza 3:15 şi scena în care şarpele cel vechi încearcă să distrugă sămânţa femeii?
Apocalipsa 12:1-5,9
1. În cer s-a arătat un semn mare: o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.
2. Ea era însărcinată, ţipa în durerile naşterii şi avea un mare chin ca să nască.
3. În cer s-a mai arătat un alt semn: iată, s-a văzut un mare balaur roşu cu şapte capete, zece coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.
4. Cu coada trăgea după el a treia parte din stelele cerului şi le arunca pe pământ. Balaurul a stat înaintea femeii, care stătea să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când îl va naşte.
5. Ea a născut un fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.Apocalipsa 12:9
Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ; şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui.
Satana L-a aşteptat pe Pruncul Mesia încă de la început ca să-L distrugă. Scena se încheie cu câteva instantanee: Mesia Se naşte în cele din urmă, balaurul nu reuşeşte să-L distrugă, iar Copilul este „răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie” (Apocalipsa 12:5).
