[Joi, 31 ian] Ruperea peceţii a şasea

În scena peceţii a cincea, credincioşii sufereau şi strigau la Dumnezeu să intervină. A sosit timpul ca El să răspundă la rugăciunile lor.

8. Ce dezvăluiri ni se fac în următoarele versete?

Apocalipsa 6:12-14
12. Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele,
13. şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.
14. Cerul s-a strâns ca o carte de piele pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.

Matei 24:29,30
29. Îndată după acele zile de necaz „soarele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumina ei, stelele vor cădea din cer, şi puterile cerurilor vor fi clătinate.”
30. Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă.

2 Tesaloniceni 1:7-10
7. şi să vă dea odihnă atât vouă, care sunteţi întristaţi, cât şi nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui,
8. într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu şi pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos.
9. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la slava puterii Lui,
10. când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinţii Săi şi privit cu uimire în toţi cei ce vor fi crezut; căci voi aţi crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră.

Semnele cosmice din cadrul peceţii a şasea sunt cele pe care Isus le-a prevestit în Matei 24:29,30 şi care urmau să aibă loc la sfârşitul „necazului celui mare” (Apocalipsa 7:14), ca indicii ale revenirii. Soarele, luna, „stelele” (meteoriţii) şi cerul amintite aici nu au sens figurat. Cuvintele „ca” şi „cum” indică deja o analogie cu un obiect sau un eveniment propriu-zis – soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut ca sângele, stelele au căzut pe pă- mânt cum cad smochinele verzi din pom când bate un vânt puternic şi cerul s-a strâns ca un sul. Creştinii au recunoscut în cutremurul din 1755 din Lisabona, în ziua întunecată din 19 mai 1780 din estul New Yorkului şi din sudul Noii Anglii şi în ploaia spectaculoasă de meteoriţi de deasupra Oceanului Atlantic din 13 noiembrie 1833 împlinirea profeţiei despre venirea lui Hristos. Evenimentele aces- tea au declanşat redeşteptarea cunoscută ca a Doua Mare Trezire.

Citeşte Apocalipsa 6:15-17 şi Apocalipsa 19:11-21. Citeşte şi Isaia 2:19, Osea 10:8 şi Luca 23:30. În scenele descrise aici, oamenii de toate categoriile încearcă să se adăpostească, panicaţi de cataclismele grozave care au loc la revenirea lui Hristos. Ei le cer stâncilor şi munţilor să-i ascundă de „Faţa Celui ce şade pe scaunul de Domnie şi de mânia Mielului” (Apocalipsa 6:16). A venit timpul să se facă dreptate, fiindcă Hristos vine „ca să fie proslăvit în sfinţii Săi” (2 Tesaloniceni 1:10). Sfârşitul celor păcătoşi este descris în Apocalipsa 19:17-21 .

Scena se încheie cu o întrebare retorică pusă de oamenii îngroziţi: „Căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui şi cine poate sta în picioare?” (Apocalipsa 6:17; vezi şi Naum 1:6;Maleahi 3:2 .) Răspunsul la întrebarea aceasta este dat în Apocalipsa 7:4 – vor sta în picioare credincioşii pecetluiţi.

Ce răspuns poți da tu la această întrebare și ce argumente biblice ai? 1 Tesaloniceni 4:13-18

1 Tesaloniceni 4:13-18
13. Nu voim, fraţilor, să fiţi în necunoştinţă despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristaţi ca ceilalţi, care n-au nădejde.
14. Căci, dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi, împreună cu Isus, pe cei ce au adormit în El.
15. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.
16. Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.
17. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.
18. Mângâiaţi-vă, dar, unii pe alţii cu aceste cuvinte.

Post-ul Ruperea peceţii a şasea apare prima dată în Studiu Biblic.