[Marți, 15 ian] Mesajul către Tiatira

Spre deosebire de alte cetăţi, Tiatira nu a avut în istoria antică vreo importanţă politică sau culturală de care să avem cunoştinţă astăzi. Dar a fost cunoscută pentru comerţ. Cine dorea să facă afaceri sau să obţină un loc de muncă trebuia să facă parte din breslele meşteşugăreşti. Membrii lor trebuiau să participe la diferitele serbări speciale şi la ritualurile din templu, care cuprindeau de regulă practici imorale. Cine nu se conforma era exclus din breaslă şi avea de suferit pe plan financiar. Creştinii din această cetate au avut de ales între credincioşie faţă de Evanghelie şi supunere faţă de cerinţele societăţii în care trăiau.

5. Cu ce titlu li se prezintă Isus creștinilor din Tiatira? Pentru ce calităţi îi apreciază şi ce lucru Îl nemulţumeşte la ei?

Apocalipsa 2:18-29
18. Îngerului Bisericii din Tiatira scrie-i: „Iată ce zice Fiul lui Dumnezeu, care are ochii ca para focului şi ale cărui picioare sunt ca arama aprinsă:
19. „Ştiu faptele tale, dragostea ta, credinţa ta, slujba ta, răbdarea ta şi faptele tale de pe urmă, că sunt mai multe decât cele dintâi.
20. Dar iată ce am împotriva ta: tu laşi ca Izabela, femeia aceea care se zice prorociţă, să înveţe şi să amăgească pe robii Mei să se dedea la curvie şi să mănânce din lucrurile jertfite idolilor.
21. I-am dat vreme să se pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!
22. Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; şi celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.
23. Voi lovi cu moartea pe copiii ei. Şi toate bisericile vor cunoaşte că „Eu sunt Cel ce cercetez rărunchii şi inima”; şi voi răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui.
24. Vouă însă tuturor celorlalţi din Tiatira, care nu aveţi învăţătura aceasta şi n-aţi cunoscut „adâncimile Satanei”, cum le numesc ei, vă zic: „Nu pun peste voi altă greutate.
25. Numai ţineţi cu tărie ce aveţi, până voi veni!
26. Celui ce va birui şi celui ce va păzi până la sfârşit lucrările Mele îi voi da stăpânire peste neamuri.
27. Le va cârmui cu un toiag de fier şi le va zdrobi ca pe nişte vase de lut, cum am primit şi Eu putere de la Tatăl Meu.
28. Şi-i voi da luceafărul de dimineaţă.”
29. Cine are urechi să asculte ce zice bisericilor Duhul.”

Vezi şi Daniel 10:6
Trupul lui era ca o piatră de crisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi.

La fel ca în cazul bisericii din Pergam, ameninţarea bisericii din Tiatira o constituia tot compromisul cu păgânismul. Izabela, din nou o trimitere la Vechiul Testament, a fost soţia regelui Ahab, care l-a condus pe Israel la apostazie (1 Împăraţi 16:31-33). Isus o înfăţişează ca pe o metaforă pentru decăderea spirituală a bisericii. Creştinii care au acceptat închinarea la idoli cădeau în acelaşi păcat ca Israelul din vechime. Situaţia în care se găsea biserica din Tiatira coincide cu situaţia generală a bisericii din perioada Evului Mediu. Pericolul nu a venit atunci din exterior, ci de la cei care pretindeau că şi-au primit autoritatea de la Dumnezeu. În epoca aceea, locul Bibliei a fost luat de tradiţie, preoţia lui Hristos a fost înlocuită cu preoţia oamenilor şi cu moaştele, iar faptele au ajuns mijloc de mântuire. Cine nu se supunea influenţelor corupătoare ale instituţiei bisericii avea parte de persecuţie şi chiar de moarte. Mai multe secole la rând (vezi Daniel 7:25), Evanghelia a fost aproape pierdută.

Gândește-te la cuvintele din Apocalipsa 2:25: „Numai țineți cu tărie ce aveți până voi veni!” Ce însemnătate au ele pentru noi, atât la nivel colectiv, cât și la nivel personal? Ce am primit de la Isus și trebuie să ținem „cu tărie”?