[Joi, 13 dec] Frângerea pâinii şi rugăciunile
Primii creştini, deşi au avut unele probleme, au fost uniţi în credinţa în Isus şi în adevărul pe care El li-l încredinţase ca să-l vestească în lume, în „adevărul prezent” cum l-a numit Petru (2 Petru 1:12, în engl.). Uniţi astfel în adevăr, şi-au exprimat unitatea în mai multe moduri.
„Ei stăruiau… în frângerea pâinii şi în rugăciuni” (Faptele 2:42). „Frângerea pâinii” se referă probabil la mesele de părtăşie, sau mesele obişnuite pe care le aveau credincioşii împreună. La aceste mese, probabil că prezenţa pâinii şi a mustului le amintea de moartea şi învierea lui Isus, în aşteptarea revenirii Sale apropiate. Primii creştini îşi luau timp ca să-şi amintească de viaţa şi de lucrarea Domnului şi le plăcea să vorbească despre acestea. Mesele au devenit ocazii de închinare (vezi Faptele 2:46,47), care contribuiau în mare măsură la întărirea unităţii dintre ei.
In ce situaţii ne spune cartea Faptele apostolilor că s-au rugat creş nii împreună? Pentru ce s-au rugat?
Faptele 1:14
Toţi aceştia stăruiau cu un cuget în rugăciune şi în cereri, împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii Lui.Faptele 4:23-31
23. După ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor şi le-au istorisit tot ce le spuseseră preoţii cei mai de seamă şi bătrânii.
24. Când au auzit ei aceste lucruri, şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu şi au zis: „Stăpâne, Doamne, care ai făcut cerul, pământul, marea şi tot ce este în ele!
25. Tu ai zis prin Duhul Sfânt, prin gura părintelui nostru David, robul Tău: „Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă noroadele lucruri deşarte?
26. Împăraţii pământului s-au răsculat şi domnitorii s-au unit împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său.”
27. În adevăr, împotriva Robului Tău celui sfânt, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au însoţit în cetatea aceasta Irod şi Pilat din Pont cu Neamurile şi cu noroadele lui Israel, 28ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.
29. Şi acum, Doamne, uită-Te la ameninţările lor, dă putere robilor Tăi să vestească Cuvântul Tău cu toată îndrăzneala
30. şi întinde-Ţi mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni şi semne prin Numele Robului Tău celui sfânt, Isus.”
31. După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.Faptele 12:12
După ce şi-a dat bine seama de cele întâmplate, s-a îndreptat spre casa Mariei, mama lui Ioan, zis şi Marcu, unde erau adunaţi mulţi laolaltă şi se rugau.
Primii creştini preţuiau mult posibilitatea de a comunica direct cu Dumnezeu şi nu pierdeau niciodată ocazia de a-I face cereri când erau împreună pentru închinare. Pavel spune în 1 Timotei 2:1 că este important pentru creştini să se roage împreună. Şi efesenilor le-a vorbit despre nevoia de rugăciune – vezi Efeseni 6:18,19.
Pe ce căi putem întări unitatea dintre noi? Ce rol are aici rugăciunea de mijlocire?
