[Joi, 8 nov] Oile și păstorul
6. Ce aspecte ale metaforei bisericii ca staul ne vorbesc despre unitate?
Ioan 10:1-11
1 „Adevărat, adevărat vă spun că cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tâlhar. 2 Dar cine intră pe uşă este păstorul oilor. 3 Portarul îi deschide şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume şi le scoate din staul. 4 După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor, şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. 5 Nu merg deloc după un străin, ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.” 6 Isus le-a spus această pildă, dar ei n-au înţeles despre ce le vorbea. 7 Isus le-a mai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că Eu sunt Uşa oilor. 8 Toţi cei ce au venit înainte de Mine sunt hoţi şi tâlhari, dar oile n-au ascultat de ei. 9 Eu sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi şi va găsi păşune. 10 Hoţul nu vine decât să fure, să junghie şi să prăpădească. Eu am venit ca oile să aibă viaţă, şi s-o aibă din belşug. 11 Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun îşi dă viaţa pentru oi.
(Vezi și Psalmul 23.)
În lumea modernă a orașelor mari, viaţa şi ocupaţiile din mediul rural sunt mai puţin cunoscute. Puțini mai știu astăzi câte ceva despre relația dintre oi și păstori. Însă, când Isus a spus parabola aceasta, oamenii au înțeles ideea. Când a declarat: „Eu sunt Păstorul cel bun”, ei au recunoscut imediat referirea la Psalmul 23:1. Imaginea aceasta era clară și sugestivă. În Antichitate, în Orientul Apropiat (și chiar în prezent, în Orientul Mijlociu) era știut că păstorii își ocrotesc oile de orice pericol. Imaginea păstorului a devenit una dintre cele mai îndrăgite imagini biblice care ne descriu caracterul lui Dumnezeu și relația Sa cu poporul Său.
Imaginea poporului lui Dumnezeu ca turmă este interesantă. Oile sunt animale inofensive și lipsite de apărare. Ele au nevoie de un păstor bun care să le ocrotească și să le îndrume. Uneori se rătăcesc și păstorul trebuie să le caute și să le aducă înapoi în staul. Mieii trebuie purtați în spinare și necesită o atenție deosebită. Oile trebuie îngrijite cu răbdare și înțelegere. Imaginea aceasta este perfectă pentru biserică, din mai multe puncte de vedere. În relația sa cu păstorul, membrul bisericii nu are de ce să se teamă și are doar de câștigat.
În parabola aceasta, Isus a mai subliniat şi faptul că oile trebuie să asculte de glasul păstorului. Când situația o impune, turmele de oi pot fi ținute la adăpost într-un staul. Problema e cum le mai separi mai târziu? Tot ce are de făcut păstorul este să se așeze la poarta staulului și să-și cheme oile. Acestea îi recunosc vocea și vin la el (Ioan 10:4). Cunoașterea glasului Păstorului este esențială pentru biserică. Unitatea și siguranța ei depind de apropierea de Dumnezeu și de ascultarea de glasul Său.
În general, oamenilor nu le place să fie comparați cu oile. În ce sens este imaginea aceasta adecvată pentru noi?
