[Sâmbătă, 13 oct] „Ca toți să fie una”

Şi Mă rog nu numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în Mine prin cuvântul lor. 21. Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Ioan 17:20,21

Evanghelia lui Ioan ne dezvăluie ce preocupări a avut Isus înainte de a fi trădat şi omorât. Ea ne prezintă pe parcursul a cinci capitole importante (Ioan 13 – 17) ultimele Sale învățături și o rugăciune (Ioan 17), care mai este numită uneori „rugăciunea Sa de Mare Preot”.

„Denumirea aceasta este adecvată, pentru că, prin această rugăciune, Domnul nostru Se consacră sacrificiului în care este simultan preot și victimă. Totodată, este o rugăciune de consacrare înălțată în favoarea celor pentru care este adus sacrificiul – ucenicii prezenți în camera de sus și cei care aveau să vină ulterior la credință prin mărturia lor.” – F. F. Bruce, The Gospel of John, Grand Rapids; Eerdmans, 1983, p. 328

În centrul rugăciunii se află preocuparea lui Isus pentru unitatea ucenicilor și a celor care aveau să creadă în El mai târziu. Aceasta este tema ei principală: „Pentru ei Mă rog, nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu, pentru că sunt ai Tăi – tot ce este al Meu este al Tău și ce este al Tău este al Meu – și Eu sunt proslăvit în ei” (Ioan 17:9,10).

Discuția noastră despre unitatea bisericii, despre unitatea noastră în Hristos nu poate fi relevantă și completă dacă nu abordează și rugăciunea aceasta. Pentru ce S-a rugat Isus, pentru cine S-a rugat și ce semnificație are rugăciunea Sa pentru noi astăzi?