[Duminică] Sacrificiul suprem
Studiul sacrificiului suprem făcut de Hristos îi ajută pe credincioşi să se pregăteascăpentru timpul sfârşitului. Adesea, oamenii se uită spre o ţintă care este înainte şi este normal. Dar este bine şi când îţi dai seama că ţelul propus a fost atins şi este în urmă. Şi ne gândim la Calvar. Ţinta urmărită de Isus pentru noi a fost atinsă acolo în mod ireversibil, definitiv, şi aceasta ne dă certitudinea că şi ţinta viitoare va fi împlinită.
1. De ce L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume?
Romani 8:3
Căci – lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului.
Dumnezeu L-a trimis pe Hristos în lume ca jertfă pentru păcat, ca să osândească păcatul în firea pământească. Ce înseamnă aceasta mai exact? Ca fiinţă nemuritoare, Hristos nu putea să moară; El S-a făcut om şi a luat asupra Sa natura noastră muritoare, ca să poată muri în locul nostru.
Cu toate că era Dumnezeu prin însăşi natura Sa, El S-a făcut „asemenea oamenilor” şi „S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte” (Filipeni 2:6-8). Într-un mod care depăşeşte înţelegerea noastră, Isus a lăsat deoparte prerogativele divinității și nu a apelat la ele în nicio circumstanţă pe parcursul vieţii şi lucrării Sale aici.
2. Ce ne spune Luca 9:22 despre faptul că moartea lui Hristos a fost parte a planului făcut împreună cu Tatăl din veșnicii?
Luca 9:22
Apoi a adăugat că Fiul omului trebuie să pătimească multe, să fie tăgăduit de bătrâni, de preoţii cei mai de seamă şi de cărturari, să fie omorât şi a treia zi să învie.
Hristos a venit pe pământ ca să moară pentru omul păcătos. El a știut mai dinainte despre ironiile, loviturile de bici, bătăile şi crucificarea oribilă pe care avea să le înfrunte. Dragostea Sa este fără seamăn, nemaiîntâlnită şi nu poate fi înţeleasă pe deplin.
În faţa acestei iubiri, ce reacţie este mai potrivită decât aceea de a ne pleca înaintea Sa şi de a ne închina Lui cu credinţă şi supunere? Ce ne spune moartea Sa pe cruce despre „meritele” omului și „valoarea” lor?
