[duminică] Administrarea creştină şi evlavia
Evlavia este un subiect vast. Ea înseamnă o viaţă sfântă (Tit 1:1), în care devenim asemenea lui Hristos, având o atitudine de devoţiune şi făcând fapte plăcute Lui (Psalmii 4:3; Tit 2:12). Ea este semnul religiei autentice şi are făgăduinţa vieţii veşnice, făgăduinţă pe care nu ne-o oferă nici filosofia, nici bogăţia, nici faima, nici puterea şi nici renumele.
1. Ce spune Pavel despre pericolele din vremea sfârşitului. În ce fel îl afectează acestea şi pe un bun creştin?
2 Timotei 3:1-9
1. Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2. Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,
3. fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,
4. vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
5. având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.
6. Sunt printre ei unii care se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,
7. care învaţă întotdeauna, şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.
8. După cum Iane şi Iambre s-au împotrivit lui Moise, tot aşa şi oamenii aceştia se împotrivesc adevărului, ca unii care sunt stricaţi la minte şi osândiţi în ce priveşte credinţa.
9. Dar nu vor mai înainta; căci nebunia lor va fi arătată tuturor, cum a fost arătată şi a celor doi oameni.
În epistola lui Iacov se amintește despre răbdarea și viața lui Iov, care ne demonstrează că putem rămâne evlavioşi chiar şi în suferinţă. Şi ne mai arată cât de mult urăşte Satana acest stil de viaţă. Dumnezeu Însuşi afirmă că nu mai exista niciun alt om care să-l egaleze pe Iov în ce priveşte calitatea credinţei şi a vieții lui (Iov 2:3).
„Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău” (Iov 1:1). Credinţa lui Iov se vedea nu doar din mărturia sa verbală sau din ritualurile religioase la care participa, cu toate că şi acestea făceau parte din viaţa lui (vers. 5). Temerea lui de Dumnezeu era exprimată printr-o viaţă continuă de evlavie, chiar şi în încercările cele mai teribile. A fi evlavios nu înseamnă totuşi a fi perfect, ci doar a reflecta perfecţiunea în sfera personală.
2. Ce spune Ezechiel despre Noe, Daniel şi Iov? Cum ar trebui să fim şi noi?
Ezechiel 14:14
chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul Dumnezeu.
Administrarea creştină este, de fapt, o expresie a vieţii de evlavie. Cei credincioşi nu au doar o formă de evlavie. Ei sunt cu adevărat evlavioşi şi dovedesc acest lucru prin modul lor de viaţă, prin modul în care se poartă cu lucrurile pe care li le-a încredinţat Dumnezeu. Iar credinţa lor se vede nu doar din ceea ce fac, ci şi din ceea ce nu fac.
