[vineri] Un gând de încheiere

emanuel hahn 197355 unsplash Studii Majori

De-a lungul istoriei, au existat oameni care au umblat cu Dumnezeu la fel ca Enoh şi ca Noe. De exemplu, Daniel şi prietenii lui „și-au dat seama că, pentru a sta ca reprezentanţi ai religiei adevărate în mijlocul religiilor false ale păgânismului, trebuie să aibă o minte clară și să-și desăvârșească un caracter creștin. Și Dumnezeu Însuși le era Învăţător. Rugându-se continuu, studiind cu conștiinciozitate, păstrând legătura cu Cel Nevăzut, umblau cu Dumnezeu așa cum făcuse Enoh.” – Ellen G. White, Profeţi şi regi, ed. 2011, p. 336

 

„Umblarea cu Dumnezeu” defineşte activitatea administratorului creştin, aceea de a trăi zi de zi în legătură cu Dumnezeu. Un om înţelept îşi va forma obiceiul de a umbla cu Dumnezeu în această lume coruptă, fiindcă numai în acest fel va fi protejat de relele care domnesc în ea.

 

Administrarea creştină este o activitate de-o viaţă întreagă şi are ca punct de plecare încheierea legământului cu Dumnezeu (Amos 3:3). Cerinţele ei sunt să umblăm în Hristos (Coloseni 2:6), să trăim o viaţă nouă (Romani 6:4), să trăim în dragoste (Efeseni 5:2), să ne purtăm cu înţelepciune (Coloseni 4:5), să umblăm în adevăr (Psalmii 86:11), să umblăm în lumină (1 Ioan 1:7), să umblăm în neprihănire (Proverbele 19:1), să umblăm după Legea lui Dumnezeu (Exodul 16:4), să umblăm în fapte bune (Efeseni 2:10) şi să umblăm pe calea cea dreaptă (Proverbele 4:26).