[Marți] Limitarea la mijloacele personale
„Comori de preţ şi untdelemn sunt în locuinţa celui înţelept, dar omul fără minte le risipeşte” (Proverbele 21:20). Aici sunt puse în contrast administrarea responsabilă a bunurilor cu o administrare imprudentă. Oamenii nechibzuiţi nu-şi fac planuri pentru a se încadra în mijloacele pe care le au. Ei cheltuiesc cu nesăbuinţă banii pe care îi au, chiar şi pe cei împrumutaţi, privind planificarea sau economisirea ca pe o corvoadă. Totuşi, chiar şi atunci când facem un împrumut, de exemplu, pentru o casă, trebuie să fim extrem de atenţi şi să fim conştienţi că este necesar să trăim în limitele mijloacelor noastre.
Oamenii înstăriţi au limite mai largi, dar ei se îngrijorează permanent de bogăţiile lor şi de păstrarea lor. Cei care au foarte puţin şi trăiesc de la un salariu la altul se gândesc la supravieţuire, nu la bogăţii. Biblia ne oferă sfaturi legate de încadrarea în buget, fie el mare sau mic. Pavel ne recomandă o viaţă simplă: „Dacă avem dar cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns” (1 Timotei 6:8). Lui îi era suficient să-L aibă pe Hristos (Filipeni 1:21).
3. Ce principiu trebuie reţinut mai presus de orice altceva?
Matei 6:33
Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
Ar trebui să ne privim mijloacele nu ca pe nişte venituri, ci ca pe nişte resurse pe care avem responsabilitatea de a le gestiona. Pentru aceasta, avem nevoie de metoda numită „planificarea bugetului”, o deprindere care se învață și necesită multă atenţie. Ca să chibzuim bine banii avem nevoie de disciplină şi de efort (Proverbele 14:15). Dar, dacă ne angajăm să respectăm planul de administrare a finanţelor, vom evita multe greşeli.
Dacă ai probleme cu gestionarea banilor, fă-ţi un plan simplu de buget! Calculează suma totală cheltuită pe câteva luni şi apoi suma medie cheltuită pe o lună. Secretul este să te încadrezi, cu orice preţ, în mijloacele tale şi să stai, pe cât posibil, departe de datorii.
În Luca 14:27-30 este o parabolă despre costul uceniciei. Ce lecţie despre administrarea creştină desprindem din ea?
Luca 14:27-30
27. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.
28. Căci, cine dintre voi, dacă vrea să zidească un turn, nu stă mai întâi să-şi facă socoteala cheltuielilor, ca să vadă dacă are cu ce să-l sfârşească?
29. Pentru ca nu cumva, după ce i-a pus temelia, să nu-l poată sfârşi, şi toţi cei ce-l vor vedea să înceapă să râdă de el
30. şi să zică: „Omul acesta a început să zidească, şi n-a putut isprăvi.”
