[Vineri] Un gând de încheiere
Uneori, din cauză că la contactul cu solul se lărgea, era necesar ca șina metalică să fie pusă din nou pe roată. Refixarea se făcea prin ciocănire. Aceasta este o ilustrare pentru administrarea creştină ca sfinţire practică. Ea înseamnă să ai gândul lui Hristos când te raportezi la toate aspectele vieţii, chiar dacă te doare şi e greu. Fie că este vorba despre întrebuinţarea banilor, despre relaţiile de familie sau despre locul de muncă, la toate trebuie să ne raportăm potrivit cu voinţa lui Hristos. Totuşi, câteodată, nu ne însuşim lecţia decât prin experienţe dificile.
Nu este uşor să fixezi din nou metalul și nici să îți corectezi caracterul. Gândeşte-te la experienţa lui Petru. El Îl urmase pe Isus peste tot şi nu se aştepta să audă de la El aceste cuvinte: „Eu M-am rugat pentru tine ca să nu se piardă credinţa ta şi, după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi” (Luca 22:32). Mai târziu, după ce L-a tăgăduit pe Isus, Petru s-a schimbat, dar numai în urma unei experienţe dureroase şi dificile. Într-un anumit sens, experienţa lui ca administrator al lui Dumnezeu a fost ca o repunere pe traiectorie. Iar Pavel s-a convertit şi viaţa lui a luat o nouă direcţie, dar numai după o „ciocănire” serioasă.
