[Joi] Izbăvit de moarte

9. Ce experienţă descrie Pavel în Romani 7:21-23, dinaintea convertirii sau după convertire?

Romani 7:21-23
21. Găsesc, dar, în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.
22. Fiindcă, după omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu;
23. dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.

În pasajul acesta, Pavel echivalează legea din mădularele lui cu legea păcatului. „Cu firea pământească”, spune Pavel, „slujesc legii păcatului” (Romani 7:25). Iar a sluji păcatului şi a te supune legii lui înseamnă moarte (vezi Romani 7:10,11,13). De aceea, spune că trupul lui (aşa cum funcţiona în ascultare de păcat) este un „trup de moarte”.

Legea din minte este Legea lui Dumnezeu, descoperirea voinţei Sale. Prin convingerea adusă de Duhul Sfânt, Pavel era de acord cu Legea aceasta. Cu mintea, era hotărât să o respecte, dar, când a încercat s-o respecte, na putut, deoarece trupul lui voia să păcătuiască. Cine nu a dus lupta aceasta? Cu mintea, ştii ce vrei să faci, dar firea ta pământească cere altceva.

10. Cum putem fi salvaţi din această situaţie dificilă în care ne aflăm? Romani 7:24,25

Romani 7:24,25
24. O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?
25. Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!… Astfel, dar, cu mintea, eu slujesc Legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământească slujesc legii păcatului.

Unii s-au întrebat de ce Pavel, după ce exclamă triumfal: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!”, revine la luptele sufletului, din care părea eliberat. Unii iau exclamaţia ca pe o paranteză. Ei cred că ea urmează natural după strigătul: „Cine mă va scăpa…?” Ei susţin că Pavel rezumă astfel afirmaţiile sale din versetele precedente şi mărturiseşte încă o dată despre conflictul împotriva puterilor păcatului, după care trece mai departe la o dezbatere mai largă pe tema eliberării de păcat (Romani 8).

Alţii sugerează că, atunci când declară: „Eu slujesc Legii lui Dumnezeu”, Pavel ar pune accent pe „eu” (n.t. – în versiunea engleză KJV, I myself, „eu însumi”), declarând că îi slujeşte el singur, prin propria putere, lăsându-L deoparte pe Hristos. Indiferent cum interpretăm aceste versete, o idee trebuie să rămână clară: singuri, fără Hristos, suntem neputincioşi în faţa păcatului. Cu Hristos, avem o viaţă nouă, în care, deşi eul va căuta neîncetat să iasă la suprafaţă, ne putem bucura de făgăduinţele biruinţei, dacă alegem să cerem împlinirea lor. După cum nimeni nu poate să respire sau să tuşească în locul tău, nimeni nu poate să aleagă în locul tău să-L urmezi pe Hristos. Numai tu poţi să faci această alegere. Nu există nicio altă cale de a ajunge la biruinţele făgăduite prin Isus.