[Miercuri] Legea și credinţa

Pavel a arătat că modul în care a procedat Dumnezeu cu Avraam dovedeşte că mântuirea vine prin făgăduinţa harului, nu prin Lege. Prin urmare, iudeii care îşi doreau mântuirea trebuiau să renunţe la ideea că o puteau obţine prin fapte şi să accepte făgăduinţa făcută lui Avraam, împlinită deja prin venirea lui Mesia. Lucrurile stau la fel pentru toţi oamenii care cred că faptele lor „bune” ar fi condiţia în baza căreia pot deveni neprihăniţi, pot fi îndreptăţiţi să stea în prezenţa lui Dumnezeu.

„Principiul că omul se poate mântui prin faptele sale stă la baza oricărei religii păgâne. […] Oriunde se păstrează acest principiu, oamenii nu mai au nici o piedică în faţa păcatului.” – Ellen G. White, Viaţa lui Iisus, ed. 2015, pp. 35–36. Ce înseamnă lucrul acesta? De ce suntem mai expuşi la păcat dacă credem că ne putem mântui prin faptele noastre?

5. Cum a explicat Pavel relaţia dintre Lege și credinţă în Galateni? Galateni 3:21-23

Galateni 3:21-23
21 Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţa, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.
22 Dar Scriptura a închis totul sub păcat, pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred prin credinţa în Isus Hristos.
23 Înainte de venirea credinţei, noi eram sub paza Legii, închişi pentru credinţa care trebuia să fie descoperită.

Dacă ar exista o Lege care să poată da viaţă, cu siguranţă că aceasta ar trebui să fie Legea lui Dumnezeu. Şi totuşi, Pavel spune că nicio lege, nici chiar Legea lui Dumnezeu, nu poate să dea viaţă, pentru că toţi au călcat-o şi sunt condamnaţi de ea.

În schimb, făgăduinţa credinţei, descoperită mai amplu prin Hristos, îi eliberează de „sub Lege” pe toţi cei ce cred, adică îi eliberează de condamnarea ei şi de povara efortului de a câştiga mântuirea prin ea. Legea ajunge să fie o povară când este prezentată fără credinţă, fără har, deoarece, fără credinţă, fără neprihănirea care vine prin credinţă, a fi sub Lege înseamnă a fi sub povara păcatului şi sub condamnare.

Ce poţi să faci ca să nu neglijezi învăţătura despre neprihănirea prin credinţă?