Un gând de încheiere

„Astfel, terminologia biblică arată că păcatul nu este o calamitate abătută brusc asupra omului, ci urmarea unei atitudini şi alegeri active din partea sa. Mai mult, păcatul nu este absenţa binelui, ci neîndeplinirea aşteptărilor lui Dumnezeu. Este o cale rea pe care omul a ales-o în mod deliberat. Nu este o slăbiciune pentru care oamenii nu pot fi traşi la răspundere, fiindcă, prin atitudinea sau actul de păcătuire, omul alege în mod deliberat calea răzvrătirii faţă de Dumnezeu, prin încălcarea Legii Sale, şi nu ascultă Cuvântul lui Dumnezeu. Păcatul încearcă să treacă dincolo de graniţele stabilite de Dumnezeu. Pe scurt, păcatul înseamnă răzvrătire faţă de Dumnezeu.” – The Handbook of Seventh-day Adventist Theology, p. 239

„Înaintea mea a fost prezentat un tablou teribil cu privire la starea lumii. Imoralitatea abundă pretutindeni. Păcatul special al acestui veac este imoralitatea. (…) Nelegiuirea care abundă nu se limitează doar la cei necredincioşi şi batjocoritori. Ar fi bine să fie aşa, dar nu este. Mulţi bărbaţi şi multe femei care mărturisesc religia lui Hristos sunt vinovaţi. Chiar şi unii dintre cei care susţin că aşteaptă venirea Lui nu sunt mai pregătiţi pentru acest eveniment decât este Satana însuşi. Ei nu se curăţesc de toată întinarea lor. Şi-au slujit timp atât de îndelungat propriile pofte, încât este firesc acum ca gândurile lor să fie necurate, iar imaginaţia lor să fie coruptă.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 2, ed. 2011, pp. 275–276