[luni, 30 ianuarie] Provocarea

Îngerii îşi aminteau foarte bine cât de ingenios îi ispitise Satana în cer şi i-au avertizat pe Adam şi pe Eva să rămână mereu împreună şi să se țină departe de pomul cunoștinței binelui şi răului.

Într-o zi, la scurtă vreme după ce au fost avertizați, Eva a observat dintr-o dată că era singură. În timp ce îngrijea bucuroasă plantele şi florile, s-a îndepărtat de Adam fără să își dea seama şi a realizat că era aproape de pomul interzis.

Ce ar fi trebuit să facă imediat? Cu siguranță, ar fi trebuit să fugă de îndată la Adam. Dar, în loc să facă asta, ea a continuat să privească acel pom şi fructele lui minunate. Nu se putea abține să nu întrebe cum un lucru aşa de frumos şi perfect ar putea face rău cuiva.

Când, deodată, o voce suavă a vorbit din pom, Eva a fost foarte surprinsă. S-a apropiat să privească. Vocea venise de la șarpele vorbitor – cea mai strălucitoare dintre toate creaturile Domnului. Șarpele se odihnea în pom, mâncând din fruct şi îi vorbea Evei. In realitate era vocea lui Satana, care se folosea de frumusețea șarpelui pentru a o amăgi pe Eva, la fel cum se folosește de lucruri frumoase şi de oameni pentru a ne înșela. I-a spus cât de frumoasă este. Apoi i-a pus o întrebare simplă. Care a fost aceasta? Geneza 3:1

Cât de inteligent! A fost ceva asemănător cu: „Apropo, a zis Dumnezeu într-adevăr că nu trebuie să mâncați din orice fruct al acestei frumoase şi perfecte grădini?” Şi Eva a făcut o altă mare greșeală răspunzându-i. Versetele 2 și 3 Ce a spus șarpele apoi? Versetele 4 și 5

Eva a ezitat. În timp ce privea șarpele cel frumos, a început să se întrebe. Încerca Dumnezeu cu adevărat să îi țină departe de puterea şi înțelepciunea Lui? Era ușor de observat că șarpele mâncase din fructul acelui pom şi nu murise. De fapt, era la fel de simplu de văzut că fructul acela îl făcuse capabil să vorbească şi să gândească, asemenea oamenilor.

Aşa gândea Eva în timp ce se uita lung la pom şi la șarpe.

Aplicaţie: De ce este periculos să fii curios față de păcat?