[luni, 10 octombrie] Oakes și Wheeler

Adventiștii și baptiștii de ziua a șaptea credeau, fiecare separat, câte un adevăr biblic important, dar fiecare grup credea că celălalt era în eroare. Cum avea să le prezinte Dumnezeu credincioșilor adventiști adevărul despre Sabat? Chiar înainte de Marea Dezamăgire, Dumnezeu s-a folosit de o văduvă săracă, doamna Rachel Oakes, pentru a-i ajuta pe adventiști să înceapă să înțeleagă importanța Sabatului. Ea locuia cu fiica ei, care era profesoară în Washington, New Hampshire. Erau baptiste de ziua a șaptea, dar, întrucât acolo nu existau alți adepți ai Sabatului, au început să frecventeze o biserică locală care ținea duminica și care credea în mesajul revenirii.

Dar asta nu a însemnat că au încetat să mai țină Sabatul. Dimpotrivă! Doamna Oakes a fost un martor plăcut, dar neînfricat, iar credința ei a devenit curând cunoscută în comunitate. Momentul de cotitură a venit într-o duminică, la începutul anului 1844, în timp ce pastorul, Frederick Wheeler, introducea serviciul Sfintei Cine. În mod corect, el a spus că oricine dorește să fie creștin „ar trebui să fie gata să asculte de Dumnezeu și să păzească poruncile Lui în toate lucrurile”.

Doamna Oakes aproape că a sărit de pe scaun, dar a reușit să se stăpânească. Pastorul a văzut privirea agitată de pe fața ei și, probabil, a răsuflat ușurat că nu fusese întrerupt. Mai târziu, când pastorul Wheeler a vizitat-o pe doamna Oakes, a întrebat-o ce o preocupa. Ea i-a amintit de comentariul său despre porunci. Apoi i-a spus: „Am vrut să vă spun că ar fi bine să puneți masa de împărtășanie (masa Sfintei Cine) la loc și să puneți fața de masă peste ea, până când veți începe să țineți poruncile lui Dumnezeu”.

Aplicație: Să spui cuiva că acțiunile și convingerile sale sunt greșite nu este ușor. Ce sfat ne dă Dumnezeu în textele următoare? Galateni 6:1; 1Timotei 5:1,20 ; Iuda 22,23