[marți, 12 iulie] „Aici stau!”

Reprezentanții papali știau că nu se pot folosi de Biblie pentru a condamna scrierile lui Luther. Interlocutorii lui Luther puteau doar să-i ceară să răspundă cu „da” sau „nu”. Își va condamna el scrierile? Sau nu?

Luther a răspuns clar și simplu: „Nu”. El a spus că, dacă nu i se va demonstra eroarea sa prin Scripturi, nu va retracta nimic. Cuvintele sale de încheiere sunt probabil cele mai faimoase cuvinte din acel secol: „Aici stau și nu pot face altfel. Așa să îmi ajute Dumnezeu.
Amin”.

Toată lumea din adunare a fost șocată. Faptul că cineva atât de inteligent, și totuși atât de neajutorat din punct de vedere al sprijinului lumesc, sfida puterea combinată a imperiului și a bisericii era de neconceput.

Pentru dușmanii lui Luther, următorul pas era clar – Luther trebuia să moară, iar asta, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Aceștia au prezentat imediat cazul lor tânărului împărat. Dar Carol își amintea prea bine povestea împăratului Sigismund și războaiele care au urmat trădării lui Jan Huss, atunci când a ignorat permisul de liberă trecere a acestuia.

„Chiar dacă onoarea și credința ar fi alungate din toată lumea, ele ar trebui să găsească un refugiu în inimile prinților”, a spus el. Cu toate acestea, l-au presat spunându-i: „Nu trebuie să fii cinstit față de un eretic”.

Carol, oricât de slab ar fi fost, nu a vrut să accepte așa ceva. „N-aș vrea să roșesc ca Sigismund”, a spus el. Lui Luther urma să i se permită să se întoarcă acasă în siguranță. Dar asta nu garanta siguranța pe termen lung.

Aplicație: Luther a fost salvat pentru câteva zile. Ce a spus Isus despre viitor? Matei 6:34