[marți, 1 martie] 1 Tesaloniceni
Pavel a avut întotdeauna o preocupare specială pentru bisericile pe care le înființase și se simțea responsabilpentru cei care fuseseră convertiți în urma misiunii sale. Călătoriile erau însă dificile și consumau mult timp. Nu exista nici vreun serviciu de telefonie sau e-mail. Când nu putea face o vizită personală, singurul lucru pe care Pavel îl putea face era să scrie o scrisoare.
Aceste scrisori conțineau încurajări, învățături și, uneori, mustrări. Se pare că Pavel a scris ceva epistole; paisprezece dintre ele sunt astăzi în Bibliile noastre.
Pe când era în Atena, Pavel se gândea adesea la biserica pe care o înființase recent în Tesalonic. Vizita lui acolo se scurtase din pricina persecuției din partea evreilor și se întreba dacă cei care se convertiseră rămăseseră credincioși. Deși avea nevoie de ajutorul lui Timotei în Atena, a hotărât să-l trimită în Tesalonic (1 Tesaloniceni 3:1,2). Când Timotei s-a întors cu Sila, Pavel se mutase în Corint (Faptele apostolilor 18:5). Care a fost raportul lui Timotei? 1 Tesaloniceni 3:6
Pavel a decis să le scrie o scrisoare, care în Biblia noastră este numită „1 Tesaloniceni”. El a fost foarte fericit să afle că biserica de acolo era un bun exemplu pentru toți credincioșii din acea zonă. Așa cum învățaseră și ei, spuneau altora vestea bună despre Isus, iar rezultatul a fost că biserica a crescut. 1 Tesaloniceni 1:7,8
În scrisoarea sa, Pavel a corectat și o neînțelegere pe care o aveau. Ei credeau că cei care mureau înainte de revenirea lui Isus nu puteau merge la cer cu El. Ce le-a spus Pavel? 1 Tesaloniceni 4:13-18 Câtă bucurie le-a adus credincioșilor din Tesalonic! Acum puteau aștepta cu nerăbdare să-i vadă din nou pe cei dragi.
Aplicație: Te bucuri și tu să crezi în înviere? Desigur, este întotdeauna trist când cineva drag moare, dar putem avea bucurie în speranța învierii, în loc de durere — „ca ceilalți, care n-au nădejde” (1 Tesaloniceni 4:13).