[duminică, 19 decembrie] Vița de vie și mlădițele

Text de studiu: Ioan 15:1-8

Înainte de a părăsi camera de sus, Isus și ucenicii Săi au cântat un cântec împreună. Apoi au ieșit în noapte. După ce au ieșit prin poarta orașului, au mers încet, în tăcere, pe drumul către poalele Muntelui Măslinilor. Isus mergea adesea într-o anumită grădină de acolo pentru a se ruga. Când Isus a spus în cele din urmă ceva, ucenicii au fost uimiți și întristați.
Ce a spus El? Matei 26:31

Cu toții? Isus spusese deja că unul dintre ei avea să Îl trădeze și că Petru avea să se lepede de El. Dar acum vorbea despre toți. Cum a răspuns Petru? Versetul 33 Petru chiar credea ce spunea, dar Isus îl cunoștea mai bine decât se cunoștea el însuși. Ce I-a spus lui Petru? Versetele 34,35

Pe măsură ce continuau să meargă, Isus a văzut o viță de vie frumoasă în lumina strălucitoare a lunii. Isus a vrut să-i ajute pe ucenici să înțeleagă legătura constantă, neîntreruptă, pe care trebuie să o aibă cu El, așa că a folosit vița de vie ca simbol.

Fructul viței crește pe mlădițe, dar numai dacă mlădițele sunt legate de vița de vie, de butuc. Dacă o ramură este tăiată și încetează să mai fie legată de viță, se va ofili rapid și va muri. Nu există nicio posibilitate ca o mlădiță despărțită de viță să producă fructe, chiar dacă este încă foarte aproape de aceasta. Ceea ce contează pentru mlădiță este legătura sa constantă, neîntreruptă, cu vița.

Isus a spus că la fel este și în relația noastră cu El. Citește cum a descris-o în Ioan 15:4,5.

Isus a vrut ca ucenicii Săi să-și amintească faptul că singurul mod în care puteau aduce rod era prin dependență constantă și totală de El. Dacă încercau să dea roade singuri, fără ajutorul Lui, aveau să dea greș cu siguranță. Dar dacă depindeau întotdeauna de El, urmau să aducă „multă roadă”.

Aplicație: Vița rodește struguri. Ce fel de roade trebuie să aducem noi? Citiți Galateni 5:22,23.