[duminică, 19 septembrie] Rugăciunea stăruitoare

După Praznicul Înnoirii Templului, Isus și ucenicii Săi au părăsit Ierusalimul și s-au întors în Pereea. Acesta era numele regiunii de „dincolo de Iordan”, unde El îi învățase și vindecase pe oameni înainte de a merge la Ierusalim de data aceasta. Ce au spus oamenii despre Isus când S-a întors la misiunea Sa după această scurtă absență? Ioan 10:40-42

În timpul acestei perioade, ucenicii lui Isus au venit la El în timp ce se ruga cu voce tare, probabil dimineața devreme. În timp ce ascultau în liniște, au început să-și dorească să se roage cum Se ruga Isus. Când El a terminat rugăciunea, unul dintre ei I-a cerut să-i învețe cum să se roage. Ceea ce i-a învățat se aseamănă cu ce a spus mulțimii adunate pentru a asculta predica Sa de pe munte. (Matei 6:9-13). Poate că ai învățat-o deja pe aceea. Isus nu ne-a sugerat să folosim întotdeauna aceleași cuvinte. În rugăciune ar trebui să amintim aceleași gânduri, în propriile noastre cuvinte. Compară modelul de rugăciune din Matei cu cel din Luca 11:1-4.

Lucrarea lui Isus în Pereea a fost mai mult decât învățare și vindecare pentru oamenii care se înghesuiau în jurul Lui. El le dădea ucenicilor Săi lecții importante pe care aveau nevoie să le învețe înainte ca El să-i părăsească, așa cum avea să se întâmple câteva luni mai târziu.

O parte din învățătura Sa către discipolii Săi le-a fost prezentată în privat, cum s-a întâmplat și cu rugăciunea model. De asemenea, următoarea lecție despre rugăciune probabil că a fost spusă în același timp. Este sub forma unei pilde. Citește în versetele 5-8.

Următorul verset spune: „Cereți și vi se va da”. Și totuși, de ce nu primim tot ceea ce cerem? Citește răspunsul în Iacov 4:3.

Aplicație: Omul din pildă nu a cerut pentru sine, ci a cerut ca să poată ajuta pe altcineva. Când nu cerem egoist, Dumnezeu ne oferă atât pentru a-i ajuta pe alții, cât și să ne ajungă nouă înșine. A făcut deja asta pentru regele Solomon. 1 Regi 3:5,9-14