[joi, 2 septembrie] Vindecare pentru un orb

Pe când Isus mergea cu ucenicii prin Ierusalim, a întâlnit un orb care stătea lângă drum și cerșea. Acesta se născuse așa, fapt ce i-a determinat pe ucenici să-L întrebe pe Isus dacă orbirea acestuia fusese cauzată de propriile lui păcate sau de ale părinților săi. Care a fost răspunsul lui Isus? Ioan 9:3-5

Cei mai mulți evrei din vremea aceea, inclusiv ucenicii, credeau că oamenii care sufereau de probleme fizice erau pedepsiți pentru păcatele lor. Unii oameni încă mai cred asta, dar Biblia ne învață că această suferință nu este întotdeauna o pedeapsă pentru păcat. Trei dintre prietenii lui Iov i-au spus că suferința lui era pedeapsa pentru păcatele sale, dar ce a spus Dumnezeu despre asta? Iov 42:7

Isus l-a vindecat pe acel om într-un mod neobișnuit. A făcut o pastă din lut și saliva Lui și a pus-o pe pleoapele omului. Apoi i-a spus: „Du-te de te spală în scăldătoarea Siloamului”. El a făcut lucrul acesta, dar când „s-a întors văzând bine”, Isus plecase.

Acum, că avea ochii deschiși, fața acelui om arăta diferit. Nici chiar vecinii săi nu erau siguri că era aceeași persoană. Ei au discutat despre asta, iar când l-au întrebat, el a spus: „Eu sunt cel ce fusese orb”.

Ce anume i-a redat vederea acelui om? A fost pasta de noroi pe care i-a pus-o Isus pe pleoape? A fost apa cu care a spălat noroiul la scăldătoare? Sau au fost și noroiul, și apa care au acționat împreună și i-au redat vederea?

Știm că niciunul dintre aceste lucruri nu i-ar fi putut reda vederea acelui om. Atunci, de ce a pus Isus noroi pe pleoapele sale și l-a trimis la scăldătoare? Din același motiv pentru care Elisei l-a trimis pe Naaman să se scalde în râul Iordan pentru a se vindeca de lepră. 2 Împărați 5:1,10,14

Aplicație: În ambele cazuri a fost un test al ascultării și al credinței că Dumnezeu avea puterea de a-i vindeca. Niciunul dintre acei oameni nu ar fi fost vindecați fără ascultare și credință. Prin neascultare și lipsă de credință putem pierde multe binecuvântări.