[duminică, 1 august] Trimiși doi câte doi

Ucenicii lui Isus învățau să fie ajutoare demne de încredere. Ei organizau mulțimile care se adunau mereu. În timp ce Isus vorbea, ei observau nevoile oamenilor și mergeau să explice Scripturile celor pe care îi vedeau interesați.

Dar Isus știa că ei urmau să devină lideri. Aveau nevoie să devină ei înșiși învățători, pentru ca să-i instruiască pe alții să ducă evanghelia în lume după ce El se va fi înălțat. I-a trimis să meargă doi câte doi la oamenii din satele și orașele din Israel. Au făcut multe pregătiri pentru călătoria lor? Marcu 6:7-9,12,13

Acesta a fost un timp interesant de învățare pentru ucenici. Mergând câte doi, ei se puteau ruga, puteau să facă planuri și se încurajau reciproc pe măsură ce mergeau din loc în loc. Și, desigur, atunci când s-au întors din acea călătorie, toți erau dornici să vorbească cu Isus. Erau conștienți că făcuseră greșeli, dar știau că El îi va învăța cum să evite repetarea lor.

Isus a văzut că aveau nevoie de odihnă și de mai multe instrucțiuni. Dar erau așa multe întreruperi în timp ce vorbeau, încât, în cele din urmă, au mers cu barca pe malul nordic al Mării Galileii. Ucenicii lui Ioan aveau nevoie de încurajare după moartea acestuia, așa că au mers și ei cu Isus. Alții ajunseseră acolo înaintea lor, dar nu au văzut când a ajuns Isus, așa că El a mers cu ucenicii Săi într-un loc liniștit. Puținul timp petrecut împreună a fost minunat. Fiecare minut era prețios, iar ucenicii au învățat multe lucruri care aveau să-i ajute în viitor.

De la locul lor de pe deal, Isus îi putea vedea pe oamenii care se strângeau și știa că Îl căutau. El privea cum veneau din ce în ce mai mulți, așa că a plecat de la locul Său de odihnă și a mers la ei. Marcu 6:30-34

Mulțimea era deosebit de mare pentru că familii întregi se aflau pe drum spre sărbătorirea Paștelui la Ierusalim și voiau să-L vadă și să-L asculte pe Isus. Toată ziua a predicat și a vindecat pe cei bolnavi.

Aplicație: Au fost atât de captivați de predicarea Lui, încât au uitat să mănânce. Ți s-a întâmplat vreodată așa în timp ce ascultai predica în Sabat?