[duminică, 9 mai] La fântâna lui Iacov

După ce Isus a vorbit cu Nicodim, a plecat cu ucenicii Săi din Ierusalim și a continuat să învețe în Iudeea câteva luni. Nu se aflau foarte departe de locul unde predica Ioan Botezătorul. În curând, mult mai mulți Îl căutau pe Isus decât pe Ioan, iar ucenicii lui Isus botezau mai mulți oameni decât Ioan. Ioan 3:22-26

De asemenea, au început să aibă discuții despre semnificația botezului și despre ce trebuie spus la botez. Când ucenicii lui Ioan s-au plâns, acesta le-a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micșorez.” Isus știa că fariseii încercau să provoace disensiuni între discipolii Săi și ai lui Ioan. Prin urmare, Isus, marele împăciuitor, a părăsit Iudeea.

În drumul lor înapoi spre Galileea, Isus și ucenicii Lui au trecut prin Samaria. Era ora prânzului când au ajuns la fântâna lui Iacov. Se numea a lui Iacov deoarece fântâna fusese săpată de Iacov cu mii de ani în urmă. Isus era obosit și înfometat și, în timp ce ucenicii Săi s-au dus în cetatea samariteană Sihar din apropiere pentru a cumpăra mâncare, El a rămas lângă fântână.

Isus era foarte însetat, dar nu avea funie și nici găleată cu care să scoată apă din fântâna adâncă de lângă El. Apoi, a sosit o femeie samariteancă pentru a-și umple urciorul, iar Isus i-a cerut să-I dea să bea. Cerința a surprins-o. Însă Isus a vrut să-i dăruiască ceva ce El știa că ea avea nevoie. Ce i-a spus El și cum a spus-o? Ioan 4:7-12

Ceea ce a spus Isus în continuare nu răspundea întrebării ei; dar ea L-a ascultat nerăbdătoare și dorea apa pe care El o oferea. Apoi, ceea ce i-a cerut El să facă a schimbat sensul conversației spre ceva despre care nu voia să vorbească. Așa că a schimbat subiectul – dacă oamenii ar trebui să se închine la Ierusalim sau pe muntele Garizim, unde se închinau samaritenii.

Isus i-a explicat că locul unde se închinau ei nu era le fel de important ca modul cum se închinau. Închinarea adevărată trebuia să fie „în duh și în adevăr”.

Aplicație: Acesta este ceea ce i-a spus Isus lui Nicodim. Doar oamenii care „se nasc din nou” ‒ „născuți din Duh” – și care cred adevărul din Biblie se pot închina lui Dumnezeu „în duh și în adevăr”.