[luni, 19 aprilie] Drumul spre Iordan

Ioan Botezătorul se găsea lângă râul Iordan, predicând neînfricat mulțimilor de oameni. El le zicea că nu era destul doar să spună că sunt poporul lui Dumnezeu; gândurile și acțiunile lor trebuiau să fie în armonie cu legea lui Dumnezeu. Ascultându-l, mulți au ajuns să pună o întrebare importantă. Care este aceasta și cum a răspuns Ioan? Luca 3:10-14

Veștile despre predicile acestea s-au răspândit cu rapiditate. În curând, au ajuns la mulți kilometri distanță, până la atelierul de tâmplărie din Nazaret. Când Isus le-a auzit, Sfântul Duh I-a spus că este timpul să plece de acasă și să meargă la Iordan ca să Se boteze. Probabil că în timp ce parcurgea acea distanță mare, mintea I-a fost cuprinsă de numeroase gânduri. Încă de la primele amintiri despre El, Isus Și-a onorat și S-a supus întotdeauna Tatălui Său ceresc. Acum, Se gândea la frații Săi vitregi, fiii lui Iosif de la prima soție care murise. Aceștia nu credeau în El și nici nu-L respectau.

S-a gândit, de asemenea, la draga Sa mamă. Ea credea că El este Mesia, dar fusese influențată de preoți și rabini. Aceștia voiau ca ea să-L convingă pe Isus să Se supună regulilor, chiar dacă acestea nu veneau de la Dumnezeu.

Atunci când rabinii au încercat să-L facă pe Isus să fie de acord în privința lucrurilor despre care El știa că erau greșite, Isus nu S-a certat niciodată cu ei. El doar cita Scripturile ce-L motivau să urmeze poruncile lui Dumnezeu în locul poruncilor lor.

Lui Isus Îi plăcea să-i mulțumească pe alții – atâta timp cât Îi făcea pe plac și Tatălui Său ceresc –, dar acest lucru nu a fost întotdeauna ușor de făcut. În mai multe moduri, El era singur pe acest pământ. Iar în curând, avea să Se confrunte cu un popor care aștepta un Mesia și o împărăție foarte diferite de ceea ce El avea de oferit.

Isus știa că majoritatea oamenilor Îl vor respinge; conducătorii poporului Îl vor urî; iar el avea să aibă parte de o moarte teribilă. Totul părea atât de descurajator, iar Satana urma să-L ispitească și să încerce să-L facă să renunțe la planul Său de salvare a noastră.

Aplicație: Isus era hotărât să continue, chiar dacă nu ar fi salvat decât pe unul dintre noi. Iar bucuria pe care o simțea doar gândindu-Se la asta L-a ținut pe drumul spre cruce – complet singur.