[vineri, 16 aprilie] Exemplul tinereții – 2

În timpul lui Isus, liderii religioși simțeau că Dumnezeu îi favoriza în mod special pe ei. Aceștia urau „păcătoșii” și evitau suferința. Ei gândeau că boala și necazul erau pedepse pentru păcat.

Cum i-a tratat însă Isus pe oamenii pe care alții îi disprețuiau? Biblia spune că El era „despărțit de păcătoși” (Evrei 7:26). Asta înseamnă că nu Se apropia de ei? Nu, dimpotrivă, Isus S-a coborât din ceruri în lumea noastră pentru a fi aproape de păcătoși. Versetul menționează că El nu a păcătuit niciodată. El era „sfânt, nevinovat, fără pată”.

Marea inimă iubitoare a lui Isus era plină de simpatie pentru fiecare persoană suferindă. Deoarece El era sărac, Isus nu avea bani să le dea celor nevoiași, dar făcea tot ce putea ca să-i ajute. Dacă era cineva însetat, îi dădea o cană de apă rece. Dacă era cineva înfometat, Isus Își dădea deseori propria hrană, rămânând astfel flămând. Dacă era cineva descurajat, Isus îi adresa cuvinte blânde, încurajatoare, spunându-i despre minunatul Tată ceresc.

Timp de 18 ani după ce Isus a înțeles pentru prima dată că era Mesia, a așteptat cu răbdare ca Dumnezeu să-I arate când era timpul să-Și înceapă misiunea de slujire publică.

La vârsta de 30 de ani, Isus a auzit niște vești încântătoare. Un tânăr uimitor pe nume Ioan începuse să predice în pustie și să boteze oamenii în râul Iordan. Matei 3:1-6

Isus nu-l văzuse niciodată pe Ioan, chiar dacă erau verișori. Dar atunci când a auzit că Ioan spune că „Împărăția cerurilor este aproape!”, a știut că era timpul să înceapă marea lucrare pe care venise să o facă.

Aplicație: Tu cum îi tratezi pe oameni? Cere-I lui Isus să-ți dea dragostea Lui pentru ei, iar El o va face.