[vineri, 2 aprilie] Fariseii și saducheii

Noul Testament ne spune despre evreii numiți saduchei și farisei. Aceste două grupări separate au fost înființate în timpul celor 400 de ani dintre Vechiul și Noul Testament.

Una dintre ele a apărut când macabeii au lăsat să intre, în cele din urmă, cultura greacă în Palestina și numeroși evrei s-au opus cu tărie. Aceștia considerau că era un lucru rău și împotriva religiei lor. Așa că atunci când au luat distanță față de această idee, au fost numiți farisei, care se traduce prin „cei ce sunt separați”.

În timpul Noului Testament existau cam 6.000 de membri în grupul fariseilor. Majoritatea marilor învățători evrei erau farisei, iar oamenii obișnuiți acceptau învățătura lor.

Fariseii credeau în învierea morților și o viață viitoare. Ca să se pregătească pentru aceasta, ei încercau să fie buni supunându-se numeroaselor reguli religioase pe care le inventaseră de-a lungul anilor. Ei nu depindeau de Dumnezeu ca să le dea putere să asculte de Cele Zece Porunci.

Cealaltă grupare, a saducheilor, era formată din evrei avuți care favorizau cultura greacă. Ei s-au înțeles cu macabeii. Ca Biblie a lor, aceștia acceptau doar primele cinci cărți ale lui Moise și nu erau de acord cu fariseii în privința învierii morților și a vieții viitoare. În afară de evreii care trăiau în Palestina, se găseau sute de mii de evrei răspândiți în întregul Imperiu Roman. În majoritatea orașelor, aveau sinagogi în care se închinau, alături chiar și de neevrei.

Strămoșii lor adoptaseră limba aramaică în timp ce erau captivi în Babilon. Iar cei mai mulți din generațiile recente nu înțelegeau lecturile din Scripturi în limba ebraică, citite în sinagogă de Sabat. Prin urmare, rabinii le explicau în limba aramaică.

Aceste explicații au fost transferate de la o generație la alta. În vremea lui Isus, fariseii le numeau „tradițiile bătrânilor”. Isus a spus însă că ascultând de acestea, ei să făceau vinovați de neascultarea lui Dumnezeu. Matei 15:1-6.

Aplicație: Tradițiile și „explicațiile” lor în privința Scripturilor, de fapt, contraziceau ceea ce spusese Dumnezeu. De aceea este important ca oamenii să studieze Biblia pentru ei înșiși.