Citește Matei 25:14-30.

 

„14 Atunci, Împărăţia cerurilor se va asemăna cu un om care, când era să plece într-o altă ţară, a chemat pe robii săi şi le-a încredinţat avuţia sa. 15 Unuia i-a dat cinci talanţi, altuia doi şi altuia unul, fiecăruia după puterea lui, şi a plecat. 16 Îndată, cel ce primise cei cinci talanţi s-a dus, i-a pus în negoţ şi a câştigat cu ei alţi cinci talanţi. 17 Tot aşa, cel ce primise cei doi talanţi a câştigat şi el alţi doi cu ei. 18 Cel ce nu primise decât un talant s-a dus de a făcut o groapă în pământ şi a ascuns acolo banii stăpânului său. 19 După multă vreme, stăpânul robilor acelora s-a întors şi le-a cerut socoteală. 20 Cel ce primise cei cinci talanţi a venit, a adus alţi cinci talanţi şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat cinci talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi cinci talanţi’. 21 Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău’. 22 Cel ce primise cei doi talanţi a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, mi-ai încredinţat doi talanţi; iată că am câştigat cu ei alţi doi talanţi’. 23 Stăpânul său i-a zis: ‘Bine, rob bun şi credincios, ai fost credincios în puţine lucruri, te voi pune peste multe lucruri; intră în bucuria stăpânului tău!’ 24 Cel ce nu primise decât un talant a venit şi el şi a zis: ‘Doamne, am ştiut că eşti om aspru, care seceri de unde n-ai semănat şi strângi de unde n-ai vânturat: 25 mi-a fost teamă şi m-am dus de ţi-am ascuns talantul în pământ; iată-ţi ce este al tău!’ 26 Stăpânul său i-a răspuns: ‘Rob viclean şi leneş! Ai ştiut că secer de unde n-am semănat şi că strâng de unde n-am vânturat, 27 prin urmare se cădea ca tu să-mi fi dat banii la zarafi, şi, la venirea mea, eu mi-aş fi luat înapoi cu dobândă ce este al meu! 28 Luaţi-i dar talantul şi daţi-l celui ce are zece talanţi. 29 Pentru că celui ce are, i se va da şi va avea de prisos, dar de la cel ce n-are, se va lua şi ce are! 30 Iar pe robul acela netrebnic, aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor’”.

 

Această pildă ridică niște probleme care nu par să fie tratate corect, cel puțin până când săpăm mai adânc și ne dăm seama ce a vrut Isus să scoată în evidență.

 

Le explică stăpânul slujitorilor cum să folosească banii? De ce nu i-a spus el omului căruia i-a încredințat doar un talant cum trebuia să folosească banii decât după ce s-a întors din călătorie? Nu s-ar fi scutit o mulțime de neplăceri dacă le-ar fi explicat slujitorilor ce aștepta el de la ei? Și apoi sunt unii dintre noi mai utili decât alții? În pilda talanților, stăpânul îi dă unuia cinci talanți, altuia doi și celui de-al treilea un singur talant. A fost corect?

 

În versetul 29 apare o altă problemă: „Pentru că celui ce are, i se va da, și va avea de prisos; dar de la cel ce n-are, i se va lua și ce are!” Nu pare ca și cum Isus ar învăța că bogatul ar trebui să devină mai bogat, iar săracul, mai sărac? Ce încearcă să spună El?

 

Ne explică Dumnezeu întotdeauna ce vrea de la noi în mod clar și evident? De ce da sau de ce nu?