Când ne numim creștini, ne numim, de fapt, chiar ucenici ai lui Hristos. Citește Faptele 11:26. Acest verset face o legătură importantă între creștinism și ucenicie. Termenul „ucenic” caracterizează aspectul educațional, de urmaș al disciplinei, și acest lucru pare să fie lucrul cel mai important pentru Dumnezeu.

 

Dacă vei încerca să faci un sondaj privitor la ce e mai important în viața unui om, răspunsul care va fi probabil în fruntea listei va fi familia. Isus i-a identificat pe ucenici cu familia Sa când a spus: „«Cine este mama Mea și care sunt frații Mei?» Apoi Și-a întins mâna spre ucenicii Săi și a zis: «Iată mama Mea și frații Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră și mamă.»” (Matei 12:48-50)

 

Așa că cea mai importantă parte a disciplinei este disciplinarea.

 

Caută într-un dicționar sensul cuvântului „disciplină” și compară-l cu răspunsurile din secțiunea de duminică a studiului. Acum, citește din nou povestirea introductivă. Gândește-te la următoarele întrebări: Cui i se aplicau măsuri disciplinare? Cine conducea operațiunea de disciplinare? Disciplina le-a luat tinerilor acelora libertatea de a alege?

 

Ești mai fericit și mai sigur într-o situație care cere disciplină?

 

Crezi că în cer este disciplină? De ce da sau de ce nu?

 

„Isus îți spune să faci ucenici. Ucenicul tău ar putea fi un membru al bisericii care nu s-a implicat niciodată cu adevărat în slujirea creștină. Ar putea fi cineva care are nevoie doar de încurajarea unui coleg de echipă pentru a-și împărtăși proiectele. Sau ar putea fi un prieten, o rudă, un coleg de muncă sau un vecin pe care l-ai condus la Hristos și pe care-l faci acum ucenic. Oricine ar fi, încurajează-ți ucenicii să-și facă propriii lor ucenici, iar tu poți să-ți găsești alții pe care să-i transformi în ucenici. Acest proces al creșterii a fost secretul creșterii bisericii creștine.” (George E. Knowles, A World to Love)