Am văzut un anunț umanitar la televizor: un băiețel, în vârstă de doar șapte zile, avea să moară dacă nu se găsea rapid un donator de inimă. „I-o voi da pe a mea”, a spus fiica mea, „o putem împărți”. „Rebeca”, i-am spus eu, „nu poți să-i dai altcuiva inima ta. Ai nevoie de ea pentru tine. Nu poți nici măcar să împarți o inimă. Dacă-i vei da acelui băiețel inima ta, vei muri!” Grele cuvinte de spus unui copil mic! Ea s-a gândit o vreme la ce-i spusesem, apoi, cu o voce slabă, a spus: „Totuși aș vrea să i-o dau, tăticule.”

 

Iubirea dezinteresată este o lecție pe care noi n-o putem învăța. Natura noastră umană, păcătoasă, ne împiedică să atingem o astfel de țintă. Numai Dumnezeu ne poate schimba pentru a fi ca El, ca Acela care atât de mult a iubit lumea încât S-a dat pe Sine pentru noi. Dar există diverse modalități – cu ajutorul lui Dumnezeu – prin care ne putem manifesta dragostea față de alții.

 

Enumeră trei feluri în care se manifestă egoismul în viața ta:

 

Cere-I astăzi lui Dumnezeu ajutor pentru a putea birui aceste manifestări egoiste din viața ta.

 

„Când îmi imaginez momentul în care Adam și Eva au părăsit grădina, mă întreb cum S-a simțit Isus. El îi modelase pe cei doi prieteni ai Săi din țărână, cu mâinile Sale, și le suflase în nări suflare de viață. Îi înzestrase cu capacitatea de a se iubi unul pe altul și de a-L iubi pe El. Isus putea să privească în viitor și să vadă cum vor fi viețile urmașilor lor. Dar Isus știa că nu va putea înceta niciodată să le fie prieten. Știa că nu va înceta niciodată să-i iubească și că unii dintre ei Îl vor iubi la rândul lor… Aceasta făcea ca sacrificiul să merite! Pe cei care-L iubeau, El îi putea ajuta să devină curați, cinstiți, curajoși și ascultători! Toate acestea ți le promite și ție Isus dacă vei colabora cu El, alegând să-I slujești. Aceasta este adevărata prietenie.” (Jeanne Larson și Ruth McLin, „Climbing Jacob’s Ladder”, p. 45)