[sâmbătă, 10 octombrie]

 

 

Pune-ți butonii la treabă!

 

Observând că obiceiurile sunt imprimate pe creier, Elden și Esther Chalmers ne împărtășesc, în Making the Most of Family Living, istoria lui sir John Eccles din Australia, care, cu ani în urmă, examina celulele nervoase la un microscop puternic.

 

Celulele nervoase au un nucleu, înconjurat de citoplasmă și o membrană externă, de unde pornesc multe prelungiri micuțe, numite dendrite, și una mai lungă, numită axon. La extremitatea axonului, sir Eccles a observat la microscop niște protuberanțe mici. El le-a numit butoni (nasturi). Acești butoni secretă diferite substanțe chimice. Una dintre ele, acetilcolina, unește ca o punte spațiile sinaptice dintre celule, închizând circuitul și stimulând celula alăturată să transmită mesajul mai departe.

 

„Dr. Eccles”, scria Chalmers, „a observat că unele fibre transmițătoare aveau mulți butoni, în timp ce altele aveau doar câțiva. El a mai remarcat că fibrele transmițătoare cu mulți butoni nu aveau nevoie de tot atâta stimulare ca acelea cu puțini butoni pentru a secreta substanțele chimice necesare transmiterii impulsului la celula următoare. Dr. Eccles s-a întrebat de ce unele terminații aveau mulți butoni și altele doar câțiva. El a formulat teoria că s-ar putea ca butonii să fie formați când respectiva terminație este stimulată. Această stimulare repetată ar putea determina formarea mai multor butoni, făcând astfel mult mai ușoară transmiterea mesajelor de-a lungul acestei căi specifice.” Studii mai recente au confirmat ceea ce bănuia dr. Eccles. Cercetătorii au descoperit la microscoapele electronice că stimularea repetată este într-adevăr cauza creșterii și înmulțirii acestor butoni.

 

Și atunci, se poate presupune că repetarea în mod frecvent a unei acțiuni o face mai ușoară. Acesta pare a fi modul în care sunt formate obiceiurile în sistemul nervos… O idee rezonabilă este deci că fiecare gând, sentiment sau acțiune care se repetă adeseori produce schimbări fizice și chimice în organismul nostru, în căile noastre nervoase, fie pentru a ne binecuvânta, fie pentru a ne condamna atunci când aceste schimbări s-au întipărit cu putere.

 

Butonii care secretă acetilcolină dispar dacă nu sunt folosiți? Dovezile de până acum arată că nu. Deci, dacă aceste căi nervoase nu sunt niciodată șterse din minte, cum pot fi biruite vreodată obiceiurile rele? Răspunsul este: prin formarea unor alte căi în creier (legate de obiceiuri noi), care să fie chiar mai puternice decât cele vechi.

 

Putem să ne formăm obiceiuri bune care să fie mai puternice decât cele rele? Cu siguranță că da.