Una dintre problemele legate de conștiință este că ea se poate toci în timp. Pentru că suntem păcătoși, avem o imagine trunchiată despre cât de greșit este păcatul și nu putem nici măcar să stabilim mereu ce este greșit și ce nu.

 

Adeseori, noi călcăm în picioare propria conștiință, pentru că este convenabil să facem acest lucru. Pe termen lung, rezultatul unei astfel de atitudini poate fi că ea, conștiința, se tocește. Nu mai poate să-și facă treaba la fel de bine cum obișnuia, cu atât mai puțin să se îmbunătățească pe măsură ce trece timpul. Adeseori devenim prea mândri pentru a accepta faptul că ar trebui să impunem niște limite dorințelor noastre.

 

Regele Saul s-a hotărât să ignore mesajul profetului, conform căruia Dumnezeu dorea ca regele Agag și tot poporul său, chiar și animalele sale, să fie trecuți prin ascuțișul sabiei. Saul nu a ucis cele mai bune animale și nu l-a ucis nici pe Agag. Când a fost confruntat de profetul Samuel, Saul a mințit, spunând că s-a supus poruncii lui Dumnezeu și că animalele au fost cruțate pentru a putea fi aduse ca jertfă. (Saul nu a menționat însă faptul că-l cruțase și pe Agag.) Samuel l-a dojenit cu severitate, spunându-i că ar fi trebuit să se supună poruncilor lui Dumnezeu: „Ascultarea face mai mult decât jertfele” (1 Samuel 15:22).

 

Gândește-te la importanța sfatului lui Samuel!