Cristi ia numai note de zece. Profesorii și colegii lui îl respectă și îl consideră unul dintre cei mai deștepți elevi din clasă. Silviu, care trebuie să muncească mult ca să obțină o notă acceptabilă, l-a văzut pe Cristi când folosea o fițuică în timpul unui test foarte important la științe. Acest lucru l-a șocat, dar nu a spus nimic nimănui. Îl urmărea la toate testele și, de fiecare dată, Cristi copia. Când Cristi a primit un premiu cu ocazia festivității de sfârșit de an școlar, Silviu ar fi vrut să se ridice și să-l demaște pe mincinos. Unul dintre prietenii lui, Cornel, îi zise că și-ar dori și el să ia note bune la fel ca și Cristi. Aceste cuvinte au fost pentru Silviu picătura care a umplut paharul. El îi zise lui Cornel cu răceală: „Poți lua oricând note bune, ca el, dacă ai să copiezi.” Apoi, plecă de acolo valvârtej.

 

Potrivit cu provocarea pe care ne-o face Isus în studiul acesta, ce ar trebui să facă Silviu cu mânia pe care o are față de Cristi?

 

Care ar fi fost cel mai bun lucru pe care trebuia să-l facă atunci când l-a văzut copiind prima dată?

 

Ce ar fi trebuit să facă el acum?