Să zicem că te afli la o petrecere împreună cu prietenii tăi. Unul dintre ei scoate o brichetă și un săculeț de ceai. Își rulează un fel de țigaretă și începe să fumeze. Alți prieteni i se alătură și te invită și pe tine. Eziți. „Nu-i decât ceai. Doar nu e o țigaretă adevărată”, îți spun ei. Ești de acord? De ce? Cum vei reacționa?

 

„Și lumea și pofta ei trec, dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2:17). În ce fel te ajută acest verset să faci față presiunii anturajului?

 

Este adevărat că, uneori, ideile și propunerile „prietenilor” nu par decât niște „pozne” nevinovate. Cu toate acestea, e bine de reținut că fiecare pas, oricât de mic, te duce mai departe, într-o direcție sau alta. O țigară te duce la alta. Un strop de alcool te duce la un pahar. O minciună te duce la un hățiș de minciuni și așa mai departe. Prietenii care fac lucruri „pe furiș”, lucruri pe care tu nu le-ai face în văzul lumii și despre care nu ai vrea să se știe că sunt „opera” ta, nu sunt prieteni buni. Ce este mai important: să le faci pe plac prietenilor sau să fii un creștin pe placul lui Isus?

 

Pe de altă parte, este bine să te folosești de relațiile și conexiunile care există pentru a influența pe alții în bine. Când cineva propune ceva rău, tu poți să refuzi și să-i explici de ce nu dorești să te implici. Poate că atitudinea și principiile tale vor fi luate în râs, dar… cine râde la urmă râde mai bine.