Ce nu merge? Ion, Grigore şi Sorin erau în penultimul an de liceu. Erau elevi buni. Însă erau şi foarte neastâmpărați. Îşi făceau tot felul de feste unul altuia şi colegilor de clasă.

Cu două zile înainte de terminarea şcolii, aveau mediile încheiate şi nu-şi mai găseau astâmpărul. Sorin a spus:

– Hai să facem mâine o nebunie. Nimeni nu ne va bănui pe noi, ci vor crede că este treaba absolvenților.

– Şi ce să facem? l-a întrebat Ion.

– Ce-ar fi să punem ceva urât mirositor în sistemul de aer condiționat? Va împuți toată şcoala şi ne va da drumul acasă mai devreme, propuse Sorin. – S-ar putea să nu fie tocmai o idee bună, ezită Grigore.

– Ia nu ne mai strica buna dispoziție, îl apostrofă Sorin. Nimeni nu ne va bănui. Ne distrăm şi noi.

– Şi nici nu facem rău nimănui, adăugă Ion. În plus, toată lumea are nevoie de o porție bună de râs. Toți sunt tensionați după atâta învățătură la sfârşit de semestru.

– Ei, poate aveți dreptate, conchise Grigore.

– Hai, Grig, îl îmboldi Sorin. Nu ne părăsi tocmai acum. Este aproape ultima zi de şcoală. Chiar dacă ne prinde – ceea ce nu se va întâmpla – ce poate să ne facă?

– OK, încuviință Grigore. Mă prind. Băieții s-au hotărât să se ducă la pescărie şi să cumpere bucăți congelate de peşte. Seara, s-au strecurat în şcoală. Au mers peste tot şi au plasat bucățile de peşte prin bănci, prin aparatele de aer condiționat, pe după calorifere, pe sub hărți… Într-o oră, totul era împânzit cu peşte.

A doua zi, când au ajuns la şcoală, toți se plângeau din pricina mirosului, însă nimeni nu părea să îşi dea seama de unde vine. Asta până când unii au umblat în bancă. Colegii au început să strige, intrigați de descoperire. Sorin, Grigore şi Ion îşi jucau rolul, dar râdeau în sinea lor. Lucrurile s-au agravat în pauza de prânz. Peştele începuse să se dezghețe şi să picure în timp ce elevii încercau să-şi mănânce sandvişurile. Nimeni nu a mai avut poftă de mâncare. Apoi, pe măsură ce s-a întețit căldura de afară, mirosul a devenit insuportabil. Unii elevi au început să se sufoce şi să aibă rău de stomac.

Directoarea a făcut un anunț prin care le cerea făptaşilor să se prezinte la biroul ei. Presupunând că vinovați erau absolvenții, le-a ținut o cuvântare foarte tăioasă. Totuşi cei trei colegi nu au suflat o vorbă. Mirosul a atins asemenea proporții, încât orele au fost suspendate.

Vestea despre această poznă s-a răspândit şi, curând, posturile radio au preluat-o. Sorin a ascultat o emisiune în care se punea întrebarea: Cine sunt făptaşii? Sorin a fost atât de încântat, încât a sunat şi a mărturisit că el şi prietenii săi erau responsabili. Se gândise chiar să se prezinte sub un nume fals, dar s-a încurcat şi a spus cum îl cheamă. Numele său a fost repetat la radio. Sorin a înțeles că va avea necazuri.

A doua zi, de îndată ce a ajuns la şcoală, Sorin a fost chemat la biroul directoarei. A fost încurajat să-i numească pe complicii săi, însă a refuzat. A fost şocat când, după câteva minute, un ofițer de poliție a sosit la fața locului. Sorin a fost pus sub acuzare şi i s-a intentat dosar penal. Deşi ar fi putut fi trimis la închisoarea juvenilă, a primit pedeapsa de a-l ajuta pe omul de serviciu la curățenie. Pe lângă aceasta trebuia să-şi petreacă vara în proiecte de slujire a societății. Nu a mai apucat să meargă nici la mare, nici la munte. Este interesant, totuşi, că şi-a asumat întreaga responsabilitate pentru faptele sale şi nu i-a demascat pe prietenii implicați.