[duminică, 10 noiembrie]

 

 

Corinei îi place să citească romane și, uneori, pierde noțiunea timpului. În multe privințe, aceasta este o cale de evadare pentru ea. Mama a observat că timpul ei de lectură se lungește și a comentat:

 

– Corina, în ultima vreme, citești destul de mult. Ce-ar fi să iei o pauză și să încerci și altceva?

 

Corina a replicat:

 

– Poate mai târziu.

 

Totuși s-a gândit la timpul pe care și-l consumă astfel și la cât de puțin timp Îi acordă lui Dumnezeu. Dar cărțile ei îi fac mai multă plăcere decât „timpul pus deoparte” pentru Dumnezeu. Nu i s-a mai întâmplat așa în trecut și acum se întreabă cum s-ar putea întoarce la o relație mai semnificativă cu Dumnezeu.

 

Dacă ar veni să-ți ceară o sugestie, cum ai încuraja-o să își concentreze viața spre acel „singur lucru”, astfel încât să simtă o ameliorare și satisfacție?