[joi, 31 octombrie]

 

 

Supunerea, umilința și disponibilitatea de a te lăsa învățat nu constituie calități larg căutate. De fapt, mulți consideră că a cere ajutor denotă slăbiciune.

 

Însă supunerea față de Duhul lui Dumnezeu și urmarea unor creștini care se lasă conduși de El nu sunt un semn de slăbiciune, ci o dovadă de mare curaj.

 

Poate că îți amintești că mustrările cele mai aspre ale Domnului Isus nu au fost îndreptate împotriva hoților, femeilor ușuratice sau dependenților de droguri. El a rostit judecata asupra celor mulțumiți de ei înșiși. Aceștia erau cei care stăteau înaintea oamenilor cu mândrie și dispreț. Însă harul, înțelepciunea, ajutorul și vindecarea se revarsă din mâna Mântuitorului ca o cascadă spre cei care știu că au nevoie de El. Nicodim nu avea toate răspunsurile. Maria făcuse mai multe greșeli decât putea să numere. Zacheu s-a cățărat cu disperare într-un pom pentru a-L vedea o clipă pe Acela care ar fi putut să-l ajute. Femeia siro-feniciană îndurase privirile rasiste pentru a se apropia de Vindecător. Iată un adevăr despre Împărăția lui Dumnezeu: Cei care se umilesc înaintea Lui și a altora devin făuritori de povestiri și eroi ai Împărăției harului Său.

 

Supunerea poate părea un concept straniu în secolul al XXI-lea, un secol în care îndrăzneala, tenacitatea, spiritul de aventură sunt mai prețuite de publicul larg. Cu toate acestea, un om care învață supunerea este un om care se înalță deasupra celor din jurul lui, pentru că el nu a biruit un munte, nici o mare sau o probă dificilă, ci s-a biruit pe sine însuși. Caută să înțelegi ce este adevărata supunere și, apoi, caută să fii supus.