[marți, 30 iulie]

 

 

Pavel ne cheamă să reflectăm slava Domnului (2 Corinteni 3:18). Oglinda reflectă ceea ce este adevărat în fața ei. Luna are o parte expusă la Soare, care îi trimite strălucire. Iar noi nu suntem prea diferiți. Dacă ochii, inima, mâinile și mintea ne sunt îndreptate spre Hristos, atunci reflectarea Sa va apărea și în viața noastră. Ca urmare, conform lui Pavel, noi devenim mai mult asemenea lui Isus.

 

Adesea, comedienii îi imită pe oameni pentru a accentua aspectele haioase sau pentru a le exagera comportamentul. Însă pentru creștini, imitarea se realizează prin încercarea de a-L urma pe Hristos. Astfel exersăm amabilitatea atunci când nu prea avem chef. Dar așa crește amabilitatea în noi. Încearcă să ierți pe cineva pe care nu-l placi! Este un sentiment care te cuprinde treptat. Încearcă să așezi pe altcineva în centrul atenției chiar dacă locul acela ți se cuvine ție! Aceasta te transformă. Deși s-ar putea să nu îți dai seama, Îl reflecți pe Isus spre ceilalți.

 

Însă poți fi sigur de faptul că, dacă Soarele nu este centrul interesului tău, nu vei străluci. Nu există Lună fără Soare. Nu există siluetă reflectată dacă nu se află nimic în dreptul oglinzii. Ai ascultat vreodată cântecul: „Voi lăsa să strălucească luminița mea”? Observi că nu spune: „Îmi voi aprinde lumina” sau „Voi încerca din răsputeri să strălucesc”. „Luminița ta” este o reflectare.

 

Oamenii Îl vor vedea pe Dumnezeu în tine doar dacă îți propui să faci ceva concret în sensul acesta. Ia-ți timp în cursul acestei săptămâni pentru a te gândi la ce ar putea să creadă un necreștin despre Hristos, privindu-te.