[joi, 25 aprilie]

 

 

Biblia folosește adesea ideea alergării unei curse ca ilustrație pentru viața de creștin. Suntem îndemnați să „alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte” (Evrei 12:1). Pavel folosește deseori această imagine atunci când descrie atât creștinismul în general, cât și propria experiență: „Eu nu țin numai decât la viața mea, ca și cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfârșesc cu bucurie calea și slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus” (Faptele 20:24).

Pavel scrie cu certitudine despre motivația sa în această cursă: „Toți cei ce se luptă la jocurile de obște se supun la tot felul de înfrânări. Și ei fac lucrul acesta ca să capete o cunună care se poate veșteji – noi să facem lucrul acesta pentru o cunună care nu se poate veșteji” (1 Corinteni 9:25). Pentru Pavel, felul alergării noastre și chiar rezultatul final depind de alegerea noastră – „Alergați în așa fel ca să căpătați premiul!”, scrie el în versetul 24.

Noi alegem să intrăm în joc; Dumnezeu asigură rezultatul. Cei care își pun încrederea în Dumnezeu „aleargă și nu obosesc, umblă și nu ostenesc” (Isaia 40:31).

„În timp ce trăia o viață de muncă activă, Enoh își păstra cu fermitate comuniunea cu Dumnezeu. Cu cât lucrările lui erau mai mari și mai urgente, cu atât rugăciunile lui erau mai stăruitoare și mai perseverente. Din când în când, pentru o perioadă, el întrerupea legătura cu societatea.

După ce stătea o vreme printre oameni, lucrând pentru binele lor prin învățăturile și exemplul său, Enoh se retrăgea un timp în singurătate și liniște, însetat după acea cunoaștere pe care numai Dumnezeu o
poate oferi.” (Slujitorii Evangheliei, p. 52, în orig.)