O atitudine de tip panglică albastră

 

O profesoară s-a hotărât să îl onoreze pe fiecare elev al ei spunându-i ce influență a avut în viața sa. Apoi, i-a oferit fiecăruia câte o panglică albastră pe care scria: „Influența mea contează”. După aceea, s-a hotărât să facă un proiect cu clasa, pentru a observa ce fel de impact are recunoaşterea pozitivă asupra unei comunități. Astfel, i-a dat fiecărui elev încă trei panglici pe care să le ofere mai departe, în afara clasei. Elevii trebuiau să observe cine cui îi este recunoscător şi să raporteze observațiile în clasă.

 

Unul dintre băieții din clasă s-a dus la un angajat dintr-o companie care îl ajutase în proiectul său de planificare a carierei. Băiatul i-a oferit tânărului angajat o panglică albastră. Apoi, i le-a dat şi pe celelalte două şi i-a spus:

 

– Noi avem un proiect de clasă despre recunoştință şi am vrea să cauți o persoană căreia ai dori să-i mulțumeşti. Oferă-i o panglică albastră, apoi dă-i-o şi pe cealaltă, pentru ca, la rândul ei să-i mulțumească altcuiva. În câteva zile, te sun să văd ce s-a întâmplat.

 

Mai târziu, în ziua aceea, angajatul s-a dus până la şeful său morocănos. I-a spus că îl admiră pentru geniul său creativ. Şeful a părut foarte surprins. Angajatul l-a întrebat dacă acceptă darul său – o panglică albastră. Mirat, şeful a spus:

 

– Da, sigur că da. Atunci, angajatul l-a mai întrebat:

 

– Ați putea să-mi faceți o favoare? Luați această panglică în plus şi dați-i-o altcuiva. Băiatul care mi le-a oferit face un proiect la şcoală şi dorim să urmărim exercițiul acesta, pentru a afla cum sunt influențați oamenii.

 

În seara aceea, şeful s-a dus acasă la fiul său de 14 ani şi l-a invitat să se aşeze lângă el. I-a spus:

 

– Unul dintre angajații mei a venit la mine şi mi-a spus că mă admiră pentru geniul meu creator, apoi mi-a oferit panglica aceasta. Imaginează-ți! Sunt un geniu creator. Pe panglică scrie: „Influența mea contează”. Mi-a dat şi o panglică în plus şi mi-a cerut să i-o ofer unei persoane pe care vreau să o onorez. în timp ce conduceam maşina, în seara asta, mă întrebam cui aş putea să i-o dau şi m-am gândit la tine. Am zile foarte agitate şi, când vin acasă, uneori țip la tine pentru că nu ai luat note suficient de mari şi pentru că e dezordine în dormitorul tău. Dar în seara asta vreau să ştii că tu contezi pentru mine. Pe lângă mama ta, tu eşti cea mai importantă persoană din viața mea. Eşti un copil bun şi te iubesc.

 

– Mulțumesc, tată, a reuşit băiatul să răspundă cam şoptit. Tocmai mă întrebam dacă merită să trăiesc, pentru că nu credeam că voi reuşi să te mulțumesc vreodată şi să te fac să mă iubeşti