[Sâmbătă] 5 Ianuarie
Fă-mă ca Joe!
Un bețiv a fost convertit în lucrare, ca prin minune. Înaintea convertirii sale, Joe îşi câştigase reputația de a fi un bețiv murdar, pentru care nu exista altă speranță decât o existență mizerabilă în ghetou. Însă, în urma convertirii sale la o viață nouă cu Dumnezeu, totul s-a schimbat. Joe a devenit una dintre persoanele cele mai grijulii pe care cei de la misiune le cunoscuseră. Joe îşi petrecea zilele şi serile la misiune, punând umărul la orice treabă era de făcut. Nicio sarcină nu era prea umilitoare pentru ca Joe să nu accepte. Nimic din ce i s-ar fi cerut nu considera a fi înjositor pentru el. Fie că trebuia să curețe voma unui bețiv grav bolnav, fie că trebuia să frece toaletele pe care bărbații neglijenți le lăsaseră murdare, Joe muncea cu zâmbetul pe buze şi, parcă, din recunoştință că avea ocazia să ajute.
Într-o seară, pe când directorul misiunii îşi prezenta mesajul evanghelistic înaintea mulțimii obişnuite, un bărbat s-a ridicat, a înaintat pe culoar înspre amvon şi a îngenuncheat să se roage, strigând la Dumnezeu să-l ajute să se schimbe. Bețivul pocăit tot striga: „O, Dumnezeule, fă-mă ca Joe! Fă-mă ca Joe! Fă-mă ca Joe! Fă-mă ca Joe!”
Directorul misiunii s-a aplecat şi i-a spus omului: „Fiule, cred că ar fi mai bine să te rogi: «Fă-mă ca Isus!»”
Atunci, omul şi-a ridicat privirea spre predicator şi a întrebat: „Dar Isus e ca Joe?” – Wayne Rice, More Jot Illustrations for Youth Talks (Grand Rapids, Zondervan Publishing House, 1995), pag. 114, 115.
A doua povestire
La un concurs național de pronunțare pe litere, care avea loc în Washington D.C., S.U.A., s-a petrecut un incident care m-a pus pe gânduri. În runda a patra a concursului, Rosalie Elliot, care era din Carolina de Sud şi avea pe atunci unsprezece ani, a primit cuvântul avowal („mărturisire”, în engl.). Cu accentul ei uşor sudic, l-a pronunțat pe litere. Dar, oare, fetița din clasa a şaptea, pronunțase a sau e ca penultimă literă? Membrii juriului nu au reuşit să ajungă la o concluzie. Timp de câteva minute, au ascultat banda pe care fusese înregistrată, însă litera cu pricina era foarte neclară. În cele din urmă, preşedintele comisiei, John Lloyd, a întrebat-o pe singura persoană care cunoştea răspunsul, adică pe Rosalie: „A fost litera a sau e?” Înconjurată fiind de multe şoapte, ea ştia acum litera corectă. Fără să ezite, a răspuns că greşise. Apoi, a coborât de pe podium.
Întreaga audiență s-a ridicat şi a aplaudat-o, inclusiv vreo cincizeci de reporteri de ziar, dintre care unul a remarcat că preşedintele Lloyd aşezase o povară destul de mare asupra unei fete de unsprezece ani. – James S. Hewitt, Illustrations Unlimited (Whaton, III., Tyndale House Publishers, Inc., 1988), pag. 62, 63.
