Mările și oceanele ocupă cam două treimi din suprafața planetei noastre. În natură, apa se găsește din abundență, în toate stările de agregare: în stare lichidă (formă în care acoperă 2/3 din suprafața pământului; sub formă de mări, oceane, râuri, fluvii, ape subterane); în stare solidă (formează calote glaciare); în stare gazoasă (atmosfera conține o cantitate considerabilă de apă, sub formă de vapori de apă, invizibili). Apa este un component indispensabil vieții. De ce este nevoie de atâta apă, dacă omul este oricum o ființă care trăiește pe uscat? Un om consumă în medie 3 l apă/zi, iar corpul său are un conținut de 60-70% apă. În organismele vii, apa este conținută în forma: intracelulară (50%), interstițială (15%) și circulantă (5%). Țesutul adipos și oasele conțin 33% apă, mușchii – 77%, plămânii și rinichii – 80%, substanța cenușie – 85%, iar lichidele biologice: plasma – 90%, saliva – 99,5%. Un om adult, cântărind 70 kg, conține apă în proporție de 65-70% din greutatea sa, adică până la 50 kg apă. Ființele vii nu pot supraviețui în absența apei, toleranța la deshidratare depinzând de specia respectivă. Apa este nu numai un constituent al organismelor vii, dar joacă și un rol extrem de important ca cel de regulator termic sau de irigator al țesuturilor
vii. Probabil că știi deja câte ceva despre circuitul apei în natură. Apa de la suprafața mărilor și a oceanelor, dar și a fluviilor, lacurilor, bălților se evaporă din cauza căldurii, adică se transformă în vapori, care se ridică în aer asigurând mai întâi umiditatea din atmosferă și apoi formând norii. Norii trimit apa (sub formă de precipitații – ploaie, zăpadă) înapoi, pe pământ, unde este așteptată „cu sete”. O parte este absorbită în straturile superioare ale scoarței, unde își au rădăcinile plantele. „Seva”, hrana plantelor, nu este altceva decât „apa de ploaie” în care s-au dizolvat substanțe minerale aflate în sol, care întrețin viața plantelor. Dar plantele nu consumă toată apa provenită din ploi și zăpezi. În anotimpurile calde, dar cu nopți răcoroase, se depune roua, iar dacă temperatura solului este sub 0° C, se depune bruma. O parte se scurge, formând șuvoaiele, care se varsă în pâraie și râuri, și astfel, apa ajunge din nou în mări. O altă parte este „înghițită” de pământ, ajungând în straturile mai adânci, unde formează „pânze freatice”. Din aceste straturi subterane de apă „se alimentează” izvoarele și fântânile. Ajunsă astfel la suprafață, apa se adună din nou în râuri și pâraie, care se varsă în mări. De pe suprafața lor se ridică vaporii, continuând în felul acesta minunatul „circuit al apei în natură”. Te-ai gândit ce s-ar întâmpla dacă nu ar exista suprafețe atât de întinse de apă? Mai întâi, aerul ar fi foarte uscat și înecăcios, practic un fel de nor de praf, pe care l-am trage în plămâni cu fiecare respirație. Apoi, ar exista zone foarte întinse de deșerturi, pe unde nu ar crește nicio plantă, nu ar putea trăi nicio vietate. Pe unde trec pâraie și râuri, totul este verde și roditor, plin de viață. Dar mâna Creatorului a făcut Pământul ca să fie locuit. De aceea a ales cea mai potrivită combinație, cea mai potrivită proporție între apă și uscat, între căldură și frig, pentru ca omul să aibă un mediu plăcut în care să trăiască.


Părerea mea