[Sâmbătă] 6 Octombrie
El a făcut Pământul
Pământul este o sferă gigantică, aproape rotundă, care are o masă de aproximativ 6×1021 t, adică 6 urmat de 21 de zerouri! Raza acestui glob uriaș este la ecuator de 6 376,1 km, iar suprafața sa, din care două treimi sunt acoperite de apă, de mări și de oceane, cealaltă treime fiind uscatul, este de 510 101 000 km2.
Pământul are nu doar dimensiunile cele mai potrivite, ci și alcătuirea cea mai potrivită pentru dezvoltarea vieții omului. Aceasta este încă o dovadă a faptului că a fost făcut după planul unui Dumnezeu înțelept și plin de iubire.
Pământul are și un înveliș de gaze – aerul pe care îl respirăm – numit atmosferă. Atmosfera este mai mult decât o „haină de protecție”, care apără Pământul de frigul cosmic și îi păstrează temperatura; ea este și un minunat ecran de protecție împotriva razelor și radiațiilor care ar dăuna formelor de viață de pe Pământ. Atmosfera Pământului are o compoziție formată în principal din azot și oxigen. Procentele sunt: azot – 77%, oxigen – 21% și alte gaze – 2%. Viața nu ar fi posibilă în cazul în care proporțiile s-ar schimba chiar și cu puțin. Dacă procentul de hidrogen din aer ar atinge 35%, întreaga vegetație terestră ar arde spontan! Nici proporția de oxigen nu poate suferi fluctuații foarte mari. Comparativ cu alte planete ale Sistemului Solar, ce conțin în atmosfera lor azot și oxigen într-o proporție redusă, se poate afirma, fără greșeală, că această compoziție a aerului este un eveniment cu totul excepțional.
Carbonul este un alt compus esențial pe Terra. El face parte din tripleta speciilor atomice cu ponderea cea mai mare într-un organism viu (celelalte fiind hidrogenul și oxigenul). Carbonul are o contribuție majoră la construcția materiei vii. Este greu de imaginat că viața ar putea să existe fără carbon. Importanța acestuia se poate vedea și în cazul dioxidului de carbon, care trece din atmosferă în apă; se fixează prin depuneri solide pe fundul mării, intră în scoarța terestră, unde este retopit și împins din nou la suprafață, intrând în compoziția atmosferei. Pământul ține la dispoziție în atmosferă o cantitate de dioxid de carbon și un „stoc de rezervă” în adâncul oceanului. Când e prea cald, rezerva de dioxid de carbon e transportată și depozitată prin intermediul precipitațiilor în stocurile din adânc. Rezervele de pe fundul mării vor fi disponibile mult mai târziu, pentru că mecanismele care duc la consumul lor se produc mult mai încet. Însă absența unei cantități semnificative din atmosferă, pentru un timp mai îndelungat, diminuează efectul de seră de la sol, determinând scăderea temperaturii.
Solul este astfel alcătuit pentru susținerea vieții. Acesta oferă ancorare rădăcinilor, reține apa îndeajuns ca plantele să se poată folosi de ea și stochează nutrienții care mențin viața – în lipsa acestor calități, Pământul ar fi la fel de steril ca planeta Marte. Solul este mediul de viață pentru nenumărate microorganisme, ce desfășoară multiple transformări biochimice, începând de la fixarea azotului atmosferic până la descompunerea materiei organice a organismelor moarte. Solul adăpostește animale microscopice, dar și râme, furnici și termite. De fapt, o mare parte a biodiversității terestre se găsește în sol, și nu deasupra lui. Toată această activitate biologică contribuie la „fabricarea” solului: solul nu există fără viață și nici viața nu poate exista fără sol – încă o dovadă a înțelepciunii nemărginite a lui Dumnezeu.
