[luni, 19 februarie]
SECȚIUNEA III
Așa cum am aflat din lecția anterioară, darul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu ne aduce o listă lungă de beneficii. Un spirit de mărturisire și de ajutor în rugăciune sunt două dintre binecuvântările acestea. O alta se numește „sigilare”.
Atunci când Isus a vorbit despre vrăbiile care cad, despre mieii pierduți și despre boabele de muștar care cresc, El a ilustrat adevăruri cu lucruri familiare oamenilor din jurul Său. Ideile acestea ne sunt familiare și nouă, chiar dacă, poate, nu am văzut niciodată un miel sau un bob de muștar.
Cuvintele „sigiliu” și „sigilare” sunt metafore luate din vremurile biblice. Dar ideea sigilării cu un sigiliu nu ne este atât de familiară astăzi.
Ați avut nevoie vreodată de un notar public? Un notar public este cineva cunoscut ca fiind de încredere în comunitate. El aplică un sigiliu pe documentele oficiale. Sigiliul pus pe un document exprimă faptul că notarul validează că o semnătură este reală. El certifică astfel că a văzut persoana semnând actul și i-a determinat identitatea.
Pentru noi, sigiliul sau ștampila unui notar public este, probabil, cel mai familiar echivalent al sigiliului antic, care era, de asemenea, dovada faptului că o persoană cu autoritate era în spatele documentului.
Să luăm în considerare o altă utilizare a sigiliului. În zilele noastre, la zborurile avioanelor între anumite destinații, compania de zbor sigilează valizele cu o bandă specială. Astfel, dacă cineva încearcă să fure din valiză, trebuie întâi să rupă sigiliul respectiv. Ar fi vizibil dacă cineva ar umbla într-o valiză.
Cu mult timp în urmă, sigiliile erau de ajutor în același fel. Când un sigiliu era pus pe un document, era evident că nimeni nu îl deschisese încă. Dacă sigiliul era intact, era sigur că documentul își păstrase caracterul privat, de comunicare între expeditor și destinatar.
Există două tipuri de sigiliu: primul face ca un document să fie oficial, iar al doilea garantează caracterul privat al documentului. Când Biblia vorbește despre sigilarea oamenilor, folosește primul tip de sigiliu pentru a descrie aprobarea specială a lui Dumnezeu în ce îl privește pe poporul Său. (În Apocalipsa 5, când Biblia vorbește despre cartea sigilată cu șapte peceți, se folosește al doilea tip de sigiliu pentru a descrie caracterul privat al documentului.)
Cum ne arată Dumnezeu că ne aprobă? Cum ne garantează oficial că El are un loc pregătit pentru noi în cer? O face prin dăruirea Duhului Sfânt.
Efeseni 1:13,14 – „Și voi, după ce ați auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), ați crezut în El și ați fost pecetluiți cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit și care este o arvună a moștenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câștigați de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui.”
Și cum putem noi să știm dacă avem Duhul Sfânt? Pavel spune:
Galateni 5:22,23 – „Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.”
Am privit la câteva dintre binecuvântările pe care Duhul ni le aduce. El ne mângâie și ne reînvigorează. El ne convertește și ne îndeamnă la pocăință și la mărturisirea păcatelor. El dă putere rugăciunilor noastre. El ne ridică gândurile spre lucruri importante. El face ca viața noastră să fie o binecuvântare și o umple cu cele mai frumoase roade.
Duhul promis ne arată că noi suntem copiii binecuvântați ai lui Avraam, aprobați de Dumnezeu și așteptători ai binecuvântării cerești. Noi am fost „sigilați”.
Galateni 3:14 – „… pentru ca binecuvântarea vestită lui Avraam să vină peste neamuri în Hristos Isus, așa ca, prin credință, noi să primim Duhul făgăduit.”
Vom învăța mai multe despre sigilarea finală când vom studia Apocalipsa 7 într-o lecție viitoare. (Vedeți „Întrebări pentru reflecție”, Secțiunea III.)
ÎNTREBĂRI PENTRU REFLECȚIE
Secțiunea I
- Cine ne convinge că suntem păcătoși? Ioan 16:8
- Citiți Faptele apostolilor 2:37-41 și 7:51-60. Ambele grupuri de oameni au fost „străpunși la inimă” când au fost condamnați pentru păcatul lor. Puneți în antiteză cele două grupuri. De ce numai un grup a primit iertarea și darul Duhului Sfânt?
- Ce se va întâmpla dacă vom alege să ignorăm convingerea Duhului Sfânt în ce privește păcatul? Apocalipsa 6:14-17 și Iuda 14,15
- De ce mărturisirea păcatelor este atât de importantă? 1 Ioan 1:9
Secțiunea II - Duhul Sfânt ne ajută în privința rugăciunilor. În cuvintele voastre, care este rolul Duhului în prezentarea cererilor noastre înaintea lui Dumnezeu?
Secțiunea III
- În conformitate cu Galateni 3:14, cum primim noi Duhul?
În conformitate cu Filipeni 3:9, cum primim noi neprihănirea?
Am putea noi să fim neprihăniți fără să avem Duhul Sfânt? Romani 8:9 - Citiți din Viața lui Isus, de la pagina 672, paragraful care începe astfel: „Hristos a făgăduit… ”. Unii oameni, care vorbesc mult despre Duhul Sfânt, nu au niciun folos în urma acestui lucru. De ce?
Doresc ei cu adevărat să fie controlați de Duhul Sfânt?
Ce trebuie să facem ca să primim Duhul Sfânt?
