[marți, 30 ianuarie] Realitatea contrafăcută

Ca mulți alții, v-ați putea întreba cum de 5 milioane de americani petrec 40 de ore pe săptămână cu jocurile video. Un prim pas important pentru a înlesni eliberarea câtorva oameni dintre cei 19 milioane de dependenți de jocuri video din America ar putea fi puțină cunoaștere cu privire la natura adictivă a jocurilor.

Adevărul este că jocul îi oferă jucătorului multe lucruri pe care acesta nu le poate avea în viața reală: tovărășie și obiecte; satisfacția îndeplinirii unui obiectiv; o scăpare din lumea problemelor reale; oportunitatea de a prelua identitatea unui personaj; refularea agresivității; amplificarea impulsurilor competiționale; explorarea unei lumi noi; trăirea unui șir dramatic de evenimente și, desigur, experiențe extrem de plăcute.

Într-un fel, jocul video oferă un nou univers. Nu cel real, ci unul care pare chiar mai bun. Este o contrafacere care uzurpă realitatea pe care Dumnezeu ne-a dat-o s-o trăim. Târgul este ca jucătorul să părăsească lumea reală, sau lumea originară, pentru a experimenta o realitate alternativă, sau secundară. Viața, așa cum Dumnezeu a proiectat-o, este sacrificată, pusă de-o parte și schimbată pe o realitate ieftină, virtuală.

Proiectantul jocului este un competitor împotriva Creatorului, luând asupra lui rolul de creator, pe care l-a uzurpat – fiind efectiv artizanul unei existențe noi, creând o lume în interiorul căreia mulți consumă ore din viața lor.

Pentru jucător, atracția către o lume imaginară este aproape irezistibilă. Lumea jocurilor îl încântă, pentru că, în joc, el poate fi mai mult decât om. Neils Clark, un fost dependent de jocuri video și renumit expert în domeniu, explică faptul că jocul exercită o vrajă asupra jucătorului.

„Mințile noastre sunt lăsate să exploreze liber și să‑și exercite intensificarea abilităților și a simțurilor într-un spațiu care arată și este perceput ca real. Jocurile duc simțurile noastre dincolo de hotarele realității. (…) În același timp, senzațiile acelea permit mulțumirea de sine și prelungirea conștiinței noastre.” („Game Addiction”, p. 69, 71)

Poți discerne șoapta șarpelui? „Vi se vor deschide ochii și veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Geneza 3:5). Pentru jucător, această lume virtuală este foarte reală. Sistemul vizual din creier nu știe să deosebească între realitate și fantezie. Pentru creier, nu este deloc un joc. Este o experiență reală pentru ochi, inimă, creier și sistemul nervos.

Cel dependent relaționează cu lumea internă a jocului video ca și când ar fi cel mai important loc unde ar putea să se afle. Iar lumea reală devine pur și simplu un rău necesar. El este deposedat de viață și absorbit în joc.

Chiar și publicitatea pentru jocuri video trădează adevăratul scop al acestei industrii. Într-o reclamă pentru Playstation, jucătorii spun: „Trăiesc o viață dublă” și „Am pus moralitatea deoparte”. Iar o altă reclamă făcută jocului invită jucătorii să „trăiască viața la care mereu au visat, fără vreun risc sau pericol”.

Conform unui studiu, industria are un succes imens. Jucătorii încep să facă anumite acțiuni în lumea reală ca și cum ar fi încă în joc. Este un gând cu adevărat înfricoșător.

Dar nu trebuie să fii jucător înrăit ca să ai motive de îngrijorare. Cercetările recente ne arată câteva date înspăimântătoare: 1) Numai zece ore de joc într-o săptămână pot slăbi funcția creierului prefrontal. 2) Jocurile violente activează centrii furiei și slăbesc conștiința. 3) Chiar și jocurile moderat agresive pot determina jucătorii să aibă gânduri violente.

Jocurile reprezintă o adicție periculoasă din cel puțin trei motive: 1) Ele sunt un lucru acceptat social. 83% dintre copii au câte o consolă în casele lor. 2) Nu există, în cazul jocurilor, mecanismul sațietății, ca în cazul hranei sau al drogurilor. Pot fi jucate toată noaptea. 3) În joc există o noutate fără sfârșit și descoperiri palpitante, precum și realizări noi.

Jucătorul tipic are aptitudini deosebite. Iar Dumnezeu are o misiune de poveste pentru jucătorii de astăzi: o misiune care se află în realitatea Sa istorică. Cu cât spunem un „Nu” mai hotărât realității contrafăcute a lui Satana și cu cât mai mult vom explora realitatea lui Dumnezeu, cu atât mai interesantă și mai captivantă va deveni viața reală.

Îndrăzniți să porniți pe drumul acesta și veți descoperi că această călătorie vă va provoca și va continua fără întrerupere o veșnicie.