[vineri, 19 ianuarie] Dumnezeu este de partea noastră (II)

Când am sunat pentru apartamentul de vânzare, am sperat că proprietarul poate să mi-l închirieze pentru trei luni. Proprietarul a spus că apartamentul este mobilat și nu este în folosință.

— Nu m-am gândit să-l închiriez cuiva deoarece am niște rude care vor veni peste trei luni și îl vor folosi.

Trei luni? O, dar este chiar perioada pentru care noi avem nevoie! I-am spus că am dori să vedem apartamentul, iar el a fost de acord. M-am grăbit să merg acasă, să-mi informez soția. O oră mai târziu eram pe drum să-l întâlnim pe proprietarul turc și pe soția lui, originară din Norvegia. Apartamentul era spațios, curat și bine mobilat. Proprietarul m-a întrebat cu ce mă ocup. De obicei nu dau un răspuns direct la genul acesta de întrebare, nu până când nu cunosc puțin persoana. Dar, de data aceasta, am spus:

— Sunt predicator.

El a fost mirat și, după ce a cugetat puțin, m-a surprins:

— Fratele soției mele este ceea ce se cheamă pastor… Ați auzit vreodată de așa ceva?

Apoi a adăugat rostind rar:

— El este ad-ven-tist. Ați auzit de ei?

De opt ani, de când eram aici, nu mai întâlnisem un musulman turc care să știe măcar cine sunt adventiștii. Am zâmbit larg și i-am povestit despre noi. Imediat am devenit prieteni. Am râs împreună, ca și cum lumea devenise brusc foarte mică. Soția lui, care fusese departe de biserică mulți ani, ne-a spus că sora ei adventistă o vizita chiar atunci, venită din Norvegia, așa că am mers imediat s-o vizităm în casa lor. Cu câțiva ani înainte, predicasem la o întâlnire în corturi în Norvegia. Curând, am constatat că aveam prieteni comuni și că, acum, cercul cunoașterii era complet. Am aflat că sora respectivă se recuperase după un cancer și am făcut o rugăciune specială pentru ea în sufrageria lor, în timp ne țineam cu toții de mâini. A fost un moment emoționant.

Pe când plecam, proprietarul apartamentului ne-a spus:

— Știți, pusesem semnul „De vânzare” cu cincisprezece minute înainte să sunați.

Cincisprezece minute! Dumnezeu este cu noi! Atent la detalii ca un făuritor de hărți și devotat ca o mamă, Dumnezeu caută binele nostru cu perseverență. Ce Dumnezeu minunat servim! El aranjează lucrurile cu atâta grijă. Romani 8:31 ne așază în senină siguranță: „Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră?” Romani 8:32 explică până unde se întinde dorința lui Dumnezeu de a ne ajuta: „El, care n-a cruțat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?”

Ce bucurie să mă găsesc încadrat de grija omnipotentă. Nu e o lucrare a șansei, ci a unei griji iubitoare. Dumnezeu ne-a pus în legătură cu familia aceasta pentru binele nostru sau pentru al lor? A permis El dificultățile din prima săptămână ca pe ceva pregătitor, ca apoi să-I aducem mai multă glorie la revelarea providenței Sale? Să ne fi pus în primul apartament, cel oribil, pentru vreun scop necunoscut? Căile Lui sunt dincolo de priceperea noastră. Totuși știm că: „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8:29)

Atunci când Dumnezeu plănuiește, El plănuiește astfel ca să-l înlăture pe vrăjmașul nostru. Când greutățile vieții par prea greu de dus, priviți la Dumnezeu care stă pe tronul Său. El stă acolo pentru noi! Când pare că toate tunurile iadului îți spulberă zilele, meditează la aceasta: Dumnezeu este de partea ta. Poate că ești chiar la 15 minute distanță de momentul în care vei realiza că te aflai în mijlocul unui miracol, care a fost prezent tot timpul acolo.