[vineri, 10 februarie] Nu din întâmplare: anhinga

Anhinga pare o isteaţă creatoare de modă. Îmbrăcată în clasicul alb şi negru, această pasăre cu penaj închis nu numai că are alb în vârful cozii sale lungi, dar şi petice argintii pe aripi. Şi, cu o deschidere a aripilor de aproape 1,2 m, este încântătoare!

Anhinga este adesea observată odihnindu-se cu aripile deschise. Pasărea nu îşi arată în felul acesta frumuseţea; este doar o pasăre de baltă care se încălzeşte şi se usucă la soare. Nu întâmplător, când priveşti această pasăre, care pare să se laude pe sine, nu o vei vedea ungându-şi penele cu grăsime, cum fac raţele. Glandele care produc acest ulei la anhingă de-abia sunt funcţionale, astfel că ea nu îşi unge penele ca multe alte păsări de apă. A uitat Creatorul să i le asigure? Nu, deloc.

Anhinga înoată bine – nu din plăcere, ci pentru hrană. Când pasărea se scufundă în apă, penajul i se îmbibă imediat cu apă. Creatorul ştia că penele uleioase vor scădea viteza de mişcare a păsării. Atunci când urmăreşte un peşte, ghearele unite o ajută să se mişte foarte repede în apă.

Ciocul zimţat şi forma gâtului lung se constituie într-o suliţă cu care pasărea prinde peştele. Este abilitate ideală pentru mişcările bruşte ale păsării, ca atunci când îşi va pregăti cu atenţie momentul atacului, să plonjeze cu forţă şi să-şi înfigă ciocul ca o suliţă în peştele destinat să-i fie hrană. Apoi anhinga înoată către suprafaţă, împingându-şi capul înainte, roteşte în aer peştele şi îl înghite cu capul înainte. Dacă peştele este înfipt prea tare în cioc, înoată până la un banc pe care urcă şi bate ciocul de o piatră, ca să desprindă peştele. Nu la întâmplare această pasăre are picioare capabile să urce.

Anhinga se simte ca acasă nu doar în apă. Ea este şi o maestră a aerului. Aţi văzut vreodată un uliu sau un vultur plutind în aer pentru o perioadă lungă fără să dea din aripi? Ei bine, şi anhinga poate face acele graţioase mişcări. Totuşi, rareori poţi confunda speciile între ele. Când planează pe cer, gâtul şi coada ei lungă arată diferit de gâturile şi cozile scurte ale uliului şi ale vulturului.

Anhinga este o pasăre cu multe talente: înoată în apă, urcă pe mal şi în copaci şi planează pe cer ca un uliu. Pe lângă aceasta, pasărea a fost programată să ştie când să fie complet tăcută. Anhinga nu este o pasăre zgomotoasă, dar când năpârleşte, nu scoate nici măcar un sunet. Ea îşi pierde penele de zbor toate odată. Zgomotul ar revela locaţia păsării potenţialilor prădători. Aşa că anhinga, temporar lipsită de penele sale, aşteaptă în tăcere până când acestea îi cresc din nou. Apoi viaţa continuă ca mai înainte.

Pasărea nu este conştientă de grija specială a Creatorului, care a ştiut să o facă atât de frumoasă.

Dumnezeu a ştiut ce a făcut când ne-a creat şi, dacă alegem să credem în El, aşteptând în tăcere sfatul Său în timp de criză, ne va scoate la liman. Grija Sa pentru noi nu este o întâmplare!