[miercuri, 8 februarie] Lupta credinţei

Există multe promisiuni preţioase scrise în Biblie pentru cei care Îl caută pe Salvator de timpuriu. Solomon spune: „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii când vei zice: «Nu găsesc nicio plăcere în ei».” Dumnezeu declară: „Eu iubesc pe cei ce Mă iubesc, şi cei ce Mă caută cu tot dinadinsul Mă găsesc.” Marele Păstor al lui Israel încă spune: „Lăsaţi copilaşii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci Împărăţia lui Dumnezeu este a celor ca ei.”

Mulţi dintre tineri nu şi-au propus să-L slujească pe Dumnezeu. Ei sunt copleşiţi de orice nor şi nu au putere şi răbdare. Ei nu cresc în har. Apar ca fiind păzitori ai Legii lui Dumnezeu, dar nu sunt supuşi ei şi nici nu pot fi. Inima lor lumească trebuie schimbată. Trebuie ca ei să vadă frumuseţea în sfinţenie: atunci vor tânji după ea cum tânjeşte sufletul după un pârâiaş cu apă proaspătă şi Îl vor iubi pe Dumnezeu şi legea Sa; jugul lui Hristos va fi uşor şi povara Lui, uşoară.

Dragă tinere, chiar dacă paşii tăi sunt conduşi de Domnul, nu trebuie să te aştepţi ca drumul tău să fie mereu liniştit şi viaţa ta prosperă. Viaţa care conduce spre veşnicie nu este cea mai uşoară; vor fi timpuri de întuneric şi dificultate. Dar ai asigurarea că braţele veşnice ale lui Dumnezeu te vor cuprinde şi te vor proteja de rău. El vrea să-ţi exerciţi credinţa în El şi să înveţi să depinzi de El atât în zile umbroase, cât şi în zile însorite.

Credinţa trebuie să locuiască în inima urmaşului lui Hristos pentru că, fără ea, este imposibil să-L mulţumeşti pe Dumnezeu. Credinţa este mâna care, cu fermitate, apucă ajutorul infinit; este mijlocul prin care inima reînnoită este făcută să bată la unison cu inima lui Hristos.

Aţi văzut vreodată un şoim care urmăreşte un porumbel timid? Instinctul l-a învăţat pe porumbel că uliul, ca să-şi prindă prada, trebuie să zboare deasupra victimei sale. Aşa că porumbelul zboară mai sus şi tot mai sus până în slava cerului, urmărit mereu de uliu, care caută să obţină un avantaj. Porumbelul este în siguranţă atât timp cât se află în zbor şi nu se apropie de pământ; dar, dacă şovăie puţin şi zboară mai jos, atentul prădător se va năpusti asupra lui. De multe ori am privit această scenă cu un interes deosebit, simpatizând cu porumbelul. Cât de trişti eram când se întâmpla ca porumbelul să devină victima crudului uliu!

În faţa noastră stă războiul – un conflict cu Satana şi ispitele lui provocatoare, care durează toată viaţa. Inamicul va folosi orice argument, orice înşelăciune ca să încurce sufletul. Pentru a câştiga coroana vieţii, trebuie să depunem un efort serios şi perseverent. Nu trebuie să lăsăm armura sau să părăsim câmpul de luptă până ce nu vom obţine victoria; şi o putem obţine prin Răscumpărătorul nostru. Atât timp cât continuăm să ne uităm ţintă la Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre, vom fi în siguranţă. Dar interesele noastre trebuie să se concentreze pe lucrurile de sus, nu pe cele de jos. Prin credinţă trebuie să ne ridicăm mai sus şi tot mai sus pentru a ajunge la înălţimea lui Isus. Prin contemplarea zilnică a farmecului Său fără pereche, trebuie să creştem tot mai mult în asemănarea cu chipul Său glorios. Dacă trăim o viaţă de comuniune cu Cerul, Satana îşi va întinde cursele în zadar.

Umilul urmaş al lui Hristos se va întoarce spre puternicul său Apărător, conştient de faptul că lumea zace în răutate, că trebuie să se lupte mereu cu inamicul lui Dumnezeu şi al omului şi că el însuşi nu are puterea de a-şi curăţi inima. Pentru el, Hristos este făcut înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi mântuire. Sufletului celui ce se roagă, Isus i Se descoperă pe Sine ca fiind Cel care aude şi răspunde la rugăciuni, ca Cel care îi ridică pe cei căzuţi şi le vindecă inimile zdrobite.

Tânărul convertit are multe de învăţat. El ar trebui să mediteze şi să se roage mult, ca să poată face o lucrare conştiincioasă, după standardul divin al neprihănirii. „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta” este o parte din acest mare standard. Prin apostolul Iacov, Hristos declară: „Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singură poruncă se face vinovat de toate.” Cu toate acestea, mulţi tineri care mărturisesc că sunt creştini au obiceiul de a vorbi fără respect cu părinţii lor! Dumnezeu vede potrivit, dragă tinere, să te încredinţeze în grija părinţilor tăi pentru formarea şi disciplinarea ta în vederea pregătirii caracterului tău pentru cer. Rămâne ca tu să alegi dacă vrei să dezvolţi un caracter creştin. Predă-ţi sufletul în întregime lui Hristos! Prinde-te de puterea Lui, urmează-I exemplul şi vei avea pace, odihnă şi bucurie în El! Rugăciunea oricărui suflet, ascultată de Dumnezeu, să fie pentru întărirea omului lăuntric, pentru prezenţa lui Hristos în inimă şi pentru întemeierea în dragostea Sa, ca astfel „să puteţi pricepe împreună cu toţi sfinţii care sunt lărgimea, lungimea, adâncimea şi înălţimea şi să cunoaşteţi dragostea lui Hristos, care întrece orice cunoştinţă, ca să ajungeţi plini de toată plinătatea lui Dumnezeu.” – „The Youth’s Instructor”, 12 mai 1898